duminică, septembrie 30, 2007
* Galeria de Arta Clasica Mondiala *
* AMEDEO MODIGLIANI *
BIOGRAFIA si LUCRARILE, Modigliani, Amedeo 1884 - 1920
Italia, Expresionism (stil)
Amedeo Modigliani s-a nascut in Italia intr-un ghetou al orasului Livorno. Tatal sau, un bancher ruinat, moare tanar iar mama sa, o descendenta a filosofului olandez, Spinoza, isi incurajeaza delicatul fiu in inclinatia sa pentru arta, trimitandu-l sa studieze la Florenta si Venetia precum si sa viziteze diversele muzee din toata Italia. Cand Modigliani ajunge la Paris in 1907, beneficiind de o mica mostenire a unui unchi bogat, era deja serios afectat de tuberculoza. Simpatic, talentat, sensibil, si extrem de mandru de mostenirile sale evreiesti, Modigliani devine unul dintre personajele de notorietate in Montmartre desi curand ramane fara un ban si chiar si fara un domiciliu. Modigliani se adaposteste si lucreaza frecvent in studiourile prietenilor sai artisti care il simpatizau si ii recunosteau marile talente atat ca pictor cat si ca sculptor.
Modigliani se muta in Montparnasse in 1913 unde isi castiga existenta vanzandu-si lucrarile pentru sume infime prin cafenele. In fine, in 1917, Modigliani se casatoreste cu Jeanne Hebuterne si tanarul cuplu isi gaseste adapost intr-un cartier mizerabil. Era insa prea tarziu pentru a-i permite sa duca o viata normala si sa faca nevoilor existentiale.
Modigliani moare intr-un spital din Paris hospital intr-o zi de Ianuarie in 1920. Disperata vaduva, sotia sa, se arunca de pe acoperisul apartamentului parintilor sai in ziua funeraliilor artistului, lasandu-si fiica in grija parintilor sai.
Doi ani mai tarziu picturile lui Modigliani au fost descoperite de Dr. Albert C. Barnes, un mare colectionar de arta din Pennsylvania. Considerat ca lider al Scolii de la Paris, prin subiectivele si expresivele sale picturi Modigliani isi pune in evidenta propria-i demnitate, disperarea, si inclinatia spre melancolie. Lucrarile timpurii ale lui Modigliani au fost puternic influentate de Toulouse-Lautrec, insa o mare parte dintre picturile care s-au pastrat datand din perioada dintre 1915 si 1920 indica interesul sau pentru sculptura Africana, pentru Cezanne, si pictura Cubista a lui Braque si Picasso precum si pentru arta simplificarii formelor pe care Modigliani si-a insusit-o de la sculptorul Brancusi. Influentele mostenirii artistice Italiene sunt puse in evidenta in picturile lui Modigliani ilustrand asa-numitul: Manierism Italian. Acesta este particularizat in elegantul, sinuosul, si linearul sau stil care poate fi lesne identificat in portretele si nudurile marcate de ovalul fetelor, liniile curbe ale umerilor, precum si de un colorit extrem de subtil care nu este mai putin important decat linia si compozitia. Printre lucrarile care ilustreaza tehnica stilizarii utilizata de Modigliani se afla o multitudine de de personalitati marcante, reprezentate intr-o maniera poetica, marcata de o constanta gratie.
Nud Adormit cu Bratele Deschise ( Nud Rosu ), 1917, Ulei pe panza
Nud Sezand pe Divan, 1917, Ulei pe panza, 100x65 cm
Femeie Nud, 1916, Ulei pe panza
Portretul Luniei Czeckovska, 1919, Ulei pe panza
Jeanne Hebuterne - Sotia Artistului, 1918, Ulei pe panza
Barbat cu Pipa, 1918, Ulei pe panza
Fata Tanara, 1918, Ulei pe panza
Portretul Jeannei Hebuterne, 1919, Ulei pe panza
Nud Culcat cu Bratul Drept Ridicat, 1917, Ulei pe panza
Nud sezand - Elvira, 1918, Ulei pe panza, 92x60 cm
Portretul Annei Zborovska, 1917, Ulei pe panza
Portretul Jeanei Cocteau, 1916, Ulei pe panza
Nud Culcat, 1917, Ulei pe panza, 60x93 cm.
Acesti securisti care voteaza
Tiptil, in timp ce publicul casca gura la motiunea de cenzura sau la senzationalele fumigene lansate de Ciuvica, Securitatea (nu, nu „fosta Securitate” !) a mai obtinut o victorie zdrobitoare impotriva democratiei.
Senatul a votat, saptamana trecuta, statutul ofiterului de informatii, o lege care, in anul de gratie 2007, permite cadrelor din SRI sau SIE sa fie deasupra puterii judecatoresti si tolereaza mentinerea in aceste institutii a celor despre care CNSAS a stabilit ca au facut politie politica. Un judecator poate decide arestarea unui angajat al serviciilor secrete, dar hotararea nu este pusa in practica decat cu acordul directorului institutiei.
Statutul ofera si o baza legala pentru ceea ce, oricum, banuiam cu totii: in randul politicienilor, ziaristilor, prelatilor sau judecatorilor pot fi infiltrati ofiteri sub acoperire. Serviciile vor putea utiliza, in continuare, firme-paravan. In sfarsit, orice agent secret va putea intra oricand in casa dumneavoastra, fara mandat, pentru a inlatura un presupus pericol iminent pentru siguranta nationala.
Victoria zdrobitoare obtinuta de Securitate in Senat era previzibila. In primavara, proiectele de lege prin care serviciile speciale din Romania ar fi fost obligate sa functioneze in parametrii unei societati deschise au fost pur si simplu desfiintate de CSAT. Era exact perioada in care fostul functionar al Comitetului de Stat al Planificarii (CSP), Nicolae Vacaroiu, conducea Romania. Printre sutele de amendamente propuse de CSAT, intr-un document de peste 450 de pagini era unul care ar fi limitat drastic controlul parlamentar asupra SRI. Parlamentarii urmau sa fie informati doar pe baza principiului „nevoii de a sti”, nefiind clar cine stabilea limitele acestui enunt.
In plus, CSAT dorea ca din comisiile de control sa faca parte doar deputati si senatori cu „ buna reputatie morala”. O ironie amara, daca ne gandim ca cel putin un colaborator al Securitatii, un fost „activist cu munca politica” si un afacerist dubios se prefac, acum, ca ar controla SRI.
La Senat, proiectul liberal a fost macelarit de o coalitie din care faceau parte parlamentari de toate culorile. Printre cei care si-au dovedit astfel atasamentul fata de Securitatea Romaniei - nimic surprinzator - senatoarea PNL Norica Nicolai. S-a probat astfel ca naivii care au promovat si au sustinut varianta reformatoare a pachetului de legi privind siguranta nationala - Marius Oprea, Stejarel Olaru, George Scutaru sau Bogdan Olteanu - reprezinta o minoritate.
Imi aduc aminte ca, acum cativa ani, am citit ca Securitatea est-germana, STASI, controla atat de multi parlamentari vest-germani incat si-ar fi putut alcatui propriul grup in Bundestag. Sunt destul de convins ca, in Romania, o coalitie a serviciilor si directiilor de informatii in care s-a rupt, dupa ‘89, Securitatea, ar putea incropi oricand o majoritate parlamentara, care sa sustina, eventual, un guvern de tehnocrati, de genul lui Daianu.
In fond, ne enerveaza politica externa a Rusiei, dar metodele prin care Putin isi controleaza tara... de ce nu ?
Mircea Marian
Evenimentul zilei duminica 30 septembrie, 2007 http://www.evz.ro
Senatul a votat, saptamana trecuta, statutul ofiterului de informatii, o lege care, in anul de gratie 2007, permite cadrelor din SRI sau SIE sa fie deasupra puterii judecatoresti si tolereaza mentinerea in aceste institutii a celor despre care CNSAS a stabilit ca au facut politie politica. Un judecator poate decide arestarea unui angajat al serviciilor secrete, dar hotararea nu este pusa in practica decat cu acordul directorului institutiei.
Statutul ofera si o baza legala pentru ceea ce, oricum, banuiam cu totii: in randul politicienilor, ziaristilor, prelatilor sau judecatorilor pot fi infiltrati ofiteri sub acoperire. Serviciile vor putea utiliza, in continuare, firme-paravan. In sfarsit, orice agent secret va putea intra oricand in casa dumneavoastra, fara mandat, pentru a inlatura un presupus pericol iminent pentru siguranta nationala.
Victoria zdrobitoare obtinuta de Securitate in Senat era previzibila. In primavara, proiectele de lege prin care serviciile speciale din Romania ar fi fost obligate sa functioneze in parametrii unei societati deschise au fost pur si simplu desfiintate de CSAT. Era exact perioada in care fostul functionar al Comitetului de Stat al Planificarii (CSP), Nicolae Vacaroiu, conducea Romania. Printre sutele de amendamente propuse de CSAT, intr-un document de peste 450 de pagini era unul care ar fi limitat drastic controlul parlamentar asupra SRI. Parlamentarii urmau sa fie informati doar pe baza principiului „nevoii de a sti”, nefiind clar cine stabilea limitele acestui enunt.
In plus, CSAT dorea ca din comisiile de control sa faca parte doar deputati si senatori cu „ buna reputatie morala”. O ironie amara, daca ne gandim ca cel putin un colaborator al Securitatii, un fost „activist cu munca politica” si un afacerist dubios se prefac, acum, ca ar controla SRI.
La Senat, proiectul liberal a fost macelarit de o coalitie din care faceau parte parlamentari de toate culorile. Printre cei care si-au dovedit astfel atasamentul fata de Securitatea Romaniei - nimic surprinzator - senatoarea PNL Norica Nicolai. S-a probat astfel ca naivii care au promovat si au sustinut varianta reformatoare a pachetului de legi privind siguranta nationala - Marius Oprea, Stejarel Olaru, George Scutaru sau Bogdan Olteanu - reprezinta o minoritate.
Imi aduc aminte ca, acum cativa ani, am citit ca Securitatea est-germana, STASI, controla atat de multi parlamentari vest-germani incat si-ar fi putut alcatui propriul grup in Bundestag. Sunt destul de convins ca, in Romania, o coalitie a serviciilor si directiilor de informatii in care s-a rupt, dupa ‘89, Securitatea, ar putea incropi oricand o majoritate parlamentara, care sa sustina, eventual, un guvern de tehnocrati, de genul lui Daianu.
In fond, ne enerveaza politica externa a Rusiei, dar metodele prin care Putin isi controleaza tara... de ce nu ?
Mircea Marian
Evenimentul zilei duminica 30 septembrie, 2007 http://www.evz.ro
sâmbătă, septembrie 29, 2007
* Galeria de Arta Clasica Mondiala *
* ALPHONSE MARIA MUCHA *
BIOGRAFIA si LUCRARILE, Mucha, Alphonse Maria 1860 - 1939
Pictor, Litograf, Cehoslovacia, Art Nouveau (stil)
Alphonse Maria Mucha s-a nascut in Ivancice, un mic orasel provincial din Republica Ceha.
Mucha si-a inceput cariera artistica, ca autodidact. Alfons Mucha a urmat un curs de formare vocationala in domeniul artei decorative la Viena intre 1879 si 1881. De la bun inceput Mucha a demonstrat ca poseda un deosebit talent in materie de desen si pictura. Dupa ce onoreaza o serie de comenzi ocazionale de pictura decorativa Mucha pleaca la Munchen in Bavaria de Sud.
Aici Mucha studiaza la Academia de Arte Frumoase din Munchen intre 1885 si 1887.
Dupa Munchen, Mucha se muta in “mecca”-ul artelor, Paris. Aici Mucha studiaza cu diversi profesori. Artistul traieste in conditii modeste si poate supravietui numai datorita unor comenzi marunte pentru ilustratii de carte ori pentru diverse jurnale franceze. Pentru o scurta perioada Mucha imparte un studio si colaboreaza cu Paul Gauguin.
In Decembrie 1894 Mucha ajunge vestit ca urmare a executarii unei comenzi pentru un poster infatisand-o pe actrita Sarah Bernard. Sarah Bernard era o actrita faimoasa si o celebritate a acelei perioade. Desenul posterului pentru piesa Gismonda a constituit un obiect de senzatie la Paris. Sarah Bernhard insesi a fost incantata. Mucha primeste un contract exclusiv pentru o perioada de sase ani consecutivi din partea actritei. In anii care au urmat, Mucha nu numai ca a desenat toate posterele pentru actrita, ci a creat si decoratiile pentru decorurile pieselor si costumele acesteia. Din acel moment artistul a fost asaltat de comenzi pentru tot felul de lucrari de arta destinate publicitatii comerciale.
In aceasta perioada Mucha si-a dezvoltat si perfectionat propriul stil de expresie - caracterizat de prezenta unor elemente de art nouveau, culori placute si elemente decorative bacantine. Si toate aceste elemente erau asociate unor imagini puternic atractive precum cele ale unor femei tinere cu parul lung si imbracate in splendide, si rafinate costume. In anii de inceput ai carierei sale, acest tip de imagini feminine a devenit o amprenta a productiilor sale.
Mucha a utilizat si litografia ca tehnica de expresie pentru posterele sale. Posterele sale erau de regula produse in blocuri. Cateva dintre acestea le-a creat ca seturi, asa cum a fost cazul cu Cele Patru Anotimpuri. Aceste seturi constituie si azi o parte din cele mai apreciate creatii ale lui Mucha alaturi de picturile si posterele sale.
In 1890 artistul isi verniseaza prima expozitie personala la Paris prilej cu care expune 448 dintre picturile sale. Lucrarile sale de arta nu se bucura insa de o atentie deosebita din partea presei. Mucha deseneaza tesaturi, stampe si chiar afise publicitare pentru banci. In 1900 Mucha primeste o comanda din partea guvernului Austriac pentru a decora pavilionul Austriei la Expozitia Mondiala de la Paris din 1900. Mucha se dovedeste totodata deosebit de activ si in designul de bijuterii.
Intre 1904 si 1921 Mucha intreprinde frecvente calatorii in Statele Unite. I se ofera o serie de contracte in Statele Unite si, in paralel, preda cursuri de arta la o serie de academii din New York si Chicago.
In 1939 Germania Nazista ocupa Cehoslovacia. Popularitatea de care se bucura artistul l-a facut sa devina imediat tinta numarul unu a Gestapo-ului, politia secreta a Nazistilor. Mucha a fost arestat, interogat si apoi eliberat. La scurt timp dupa acestea, Alphonse Maria Mucha moare, la 14 Iulie, 1939 la Praga.
Orasul Praga i-a dedicat artistului Alphonse Mucha un Muzeu.
Cavaleria Heraldica, Ulei pe panza, 35.04 x 53.54 inch [89 x 136 cm]
Apoteoza Sclavilor, 1926, Ulei pe panza
Lefevre-Utile, 1903, Ulei pe panza, 20.87 x 28.35 inch [53 x 72 cm]
Portretul Miladei Cerny, 1906, Ulei pe panza, 50 x 35.98 inch [127 x 91.4 cm]
Autumnala, 1896, Panou
Fructe, 1897, Lithografie, 17.48 x 26.06 inch [44.4 x 66.2 cm]
Monaco Monte Carlo, 1897, Litografie, 29.33 x 42.52 inch [74.5 x 108 cm]
Iarna, 1896, Panou
Isteric show
-- Aparent in treacat, mimand o cleveteala despre intalnirea sa cu Mircea Geoana de la Cotroceni, Traian Basescu a "scapat" cateva informatii de tip exploziv. Trei dintre acestea vizeaza PSD.
Cum preconizam intr-o analiza anterioara, Traian Basescu isi utilizeaza intregul arsenal, astfel incat miercuri Calin-Popescu Tariceanu sa fie eliminat din fruntea Executivului. Prin trecerea motiunii de cenzura. In acest scop, joi seara opinia publica a putut consemna o spectaculoasa iesire la rampa a sefului statului, la TVR 1. Ieri, show-ul politic a continuat, cu acelasi cap de afis, la Radio Romania. Iar astazi Traian Basescu face apel la "popor". In Piata Universitatii. Spectacolul tinde sa devina isteric, pe masura ce vocatia distructiva a "presedintelui jucator" se da pe fata.
Aparent in treacat, mimand o cleveteala despre intalnirea sa cu Mircea Geoana de la Cotroceni, Traian Basescu a "scapat" cateva informatii de tip exploziv. Trei dintre acestea vizeaza PSD. Un partid prin care seful statului, in perfect "acord" cu Constitutia, isi permite sa tropaie, oferind judecati de valoare, lectii si solutii. Cum este, de pilda, afirmatia ca Mircea Geoana reprezinta suflul nou dintr-un PSD care, daca s-ar reforma cu persoane de acelasi calibru, eliminandu-i pe adversarii traditionali ai lui Basescu, ar deveni eligibil pentru orice tip de combinatie politica. Si, a sugerat presedintele, pentru o viitoare revenire la putere. S-a petrecut, fireste, o ciudata metamorfoza. O rasturnare de valori in cutiuta prezidentiala. Pentru ca presedintele s-a referit la acelasi Mircea Geoana despre care, de atatea ori, s-a exprimat in termeni extrem de jignitori. Si de umilitori, pentru liderul celui mai mare partid parlamentar. La indicatia presedintelui, Geoana ar trebui sa treaca urgent la epurari in partid. O alta informatie strecurata opiniei publice este ca, la Cotroceni, Mircea Geoana nu a fost singur. Intalnirea nu a fost tete-a-tete. Ci sub forma unui veritabil conclav. Alcatuit din seful statului, probabil un consilier-doi, Geoana, cativa reprezentanti PSD, ale caror nume sunt inca tinute la secret si, tot probabil, din doi-trei fruntasi PD. Asadar, este o minciuna faptul ca ar fi avut loc, pur si simplu, o consultare oferita cu generozitate de presedinte, la solicitarea sefului opozitiei. In realitate, la Cotroceni au avut loc negocieri. Incununate de o intelegere. Le reamintesc cititorilor ca am fost prima publicatie, daca nu cumva singura, care a dezvaluit natura intelegerii din deal. Geoana forteaza PSD sa mearga pana la capat cu motiunea de cenzura, sustinuta in forta de DNA, presedinte, PD si PLD, urmand sa fie format un guvern minoritar PD, care sa organizeze alegeri parlamentare anticipate in primavara lui 2008, odata cu localele. La schimb, PSD nu primeste nimic, decat eventual urari de sanatate, dar Geoana este consolidat in functia de presedinte, prin declansarea unor actiuni concertate, in general penale, indreptate impotriva rivalilor sai interni. Buna afacere pentru Basescu. Compromisa, insa, chiar de partidul care a introdus motiunea si care refuza sa mearga orbeste si cu batista pe tambal pe mana lui Geoana. De altfel, in acest context, Basescu a mai facut si afirmatia ca, daca nu poate fi format un guvern majoritar al disparutei Aliante DA, evident fara Tariceanu la varf, atunci solutia pe care o va adopta, dupa caderea Guvernului, este numirea unui premier PD. Ghici ciuperca cine e ? Dar Blaga mai are de asteptat. Si, in acest sens, mai primim un avertisment. Dupa fulminanta afirmatie ca nu este presedintele tuturor romanilor, ci doar al celor care il sustin, Basescu ne informeaza ca dupa alegerile parlamentare, anticipate sau nu, tot el va face jocurile. Numind premierul. Evident, de la PD.
Iar maine vom avea un nou spectacol de clasa. Ca din intamplare, in jurul orelor 18.00 - iata, deja se stia ceva - in Piata Universitatii isi va face aparitia marele jucator. Daca va avea norocul sa intalneasca acolo un grup masiv de sustinatori, adusi din timp cu arcanul, atunci nu va pregeta, desigur, sa li se adreseze. Si, ca din pamant, vor aparea microfoane si boxe. Si strigaturi ale multimii, care vor completa mesajul prezidential. Va fi un isteric show.
Sorin Rosca Stanescu
Ziua sambata 29 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Cum preconizam intr-o analiza anterioara, Traian Basescu isi utilizeaza intregul arsenal, astfel incat miercuri Calin-Popescu Tariceanu sa fie eliminat din fruntea Executivului. Prin trecerea motiunii de cenzura. In acest scop, joi seara opinia publica a putut consemna o spectaculoasa iesire la rampa a sefului statului, la TVR 1. Ieri, show-ul politic a continuat, cu acelasi cap de afis, la Radio Romania. Iar astazi Traian Basescu face apel la "popor". In Piata Universitatii. Spectacolul tinde sa devina isteric, pe masura ce vocatia distructiva a "presedintelui jucator" se da pe fata.
Aparent in treacat, mimand o cleveteala despre intalnirea sa cu Mircea Geoana de la Cotroceni, Traian Basescu a "scapat" cateva informatii de tip exploziv. Trei dintre acestea vizeaza PSD. Un partid prin care seful statului, in perfect "acord" cu Constitutia, isi permite sa tropaie, oferind judecati de valoare, lectii si solutii. Cum este, de pilda, afirmatia ca Mircea Geoana reprezinta suflul nou dintr-un PSD care, daca s-ar reforma cu persoane de acelasi calibru, eliminandu-i pe adversarii traditionali ai lui Basescu, ar deveni eligibil pentru orice tip de combinatie politica. Si, a sugerat presedintele, pentru o viitoare revenire la putere. S-a petrecut, fireste, o ciudata metamorfoza. O rasturnare de valori in cutiuta prezidentiala. Pentru ca presedintele s-a referit la acelasi Mircea Geoana despre care, de atatea ori, s-a exprimat in termeni extrem de jignitori. Si de umilitori, pentru liderul celui mai mare partid parlamentar. La indicatia presedintelui, Geoana ar trebui sa treaca urgent la epurari in partid. O alta informatie strecurata opiniei publice este ca, la Cotroceni, Mircea Geoana nu a fost singur. Intalnirea nu a fost tete-a-tete. Ci sub forma unui veritabil conclav. Alcatuit din seful statului, probabil un consilier-doi, Geoana, cativa reprezentanti PSD, ale caror nume sunt inca tinute la secret si, tot probabil, din doi-trei fruntasi PD. Asadar, este o minciuna faptul ca ar fi avut loc, pur si simplu, o consultare oferita cu generozitate de presedinte, la solicitarea sefului opozitiei. In realitate, la Cotroceni au avut loc negocieri. Incununate de o intelegere. Le reamintesc cititorilor ca am fost prima publicatie, daca nu cumva singura, care a dezvaluit natura intelegerii din deal. Geoana forteaza PSD sa mearga pana la capat cu motiunea de cenzura, sustinuta in forta de DNA, presedinte, PD si PLD, urmand sa fie format un guvern minoritar PD, care sa organizeze alegeri parlamentare anticipate in primavara lui 2008, odata cu localele. La schimb, PSD nu primeste nimic, decat eventual urari de sanatate, dar Geoana este consolidat in functia de presedinte, prin declansarea unor actiuni concertate, in general penale, indreptate impotriva rivalilor sai interni. Buna afacere pentru Basescu. Compromisa, insa, chiar de partidul care a introdus motiunea si care refuza sa mearga orbeste si cu batista pe tambal pe mana lui Geoana. De altfel, in acest context, Basescu a mai facut si afirmatia ca, daca nu poate fi format un guvern majoritar al disparutei Aliante DA, evident fara Tariceanu la varf, atunci solutia pe care o va adopta, dupa caderea Guvernului, este numirea unui premier PD. Ghici ciuperca cine e ? Dar Blaga mai are de asteptat. Si, in acest sens, mai primim un avertisment. Dupa fulminanta afirmatie ca nu este presedintele tuturor romanilor, ci doar al celor care il sustin, Basescu ne informeaza ca dupa alegerile parlamentare, anticipate sau nu, tot el va face jocurile. Numind premierul. Evident, de la PD.
Iar maine vom avea un nou spectacol de clasa. Ca din intamplare, in jurul orelor 18.00 - iata, deja se stia ceva - in Piata Universitatii isi va face aparitia marele jucator. Daca va avea norocul sa intalneasca acolo un grup masiv de sustinatori, adusi din timp cu arcanul, atunci nu va pregeta, desigur, sa li se adreseze. Si, ca din pamant, vor aparea microfoane si boxe. Si strigaturi ale multimii, care vor completa mesajul prezidential. Va fi un isteric show.
Sorin Rosca Stanescu
Ziua sambata 29 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Animalul politic Traian Basescu a mirosit pericolul
-- Pentru prima data, presedintele Basescu joaca totul pe o carte. Pentru amagitii care inca il cred salvatorul pe calul alb de dreapta. La fel de naturala ca si o blonda stridenta. Ea fiind in realitate, cu o vorba proasta a presedintelui, "tiganca imputita". Fiindca veni vorba, fata de Traian Basescu si nu numai, de exemplu, Ilie Dumitrescu e un domn curat, un tip care a tinut sa devina rasat.
Pacat numai ca la emisiunea din seara de joi, 27 septembrie, de la TVR1, realizatorul Mihai Radulescu, un profesionist radical diferit de obedienta oficiantilor pe altarul prezidential, ca predecesoarea lui, Rodica Culcer, nu l-a luat la intrebari pe masura posibilitatilor lui profesionale. Inclusiv cu privire la episodul Andreea Pana, peste care s-a trecut prea usor. Insa meseriasul Radulescu l-a provocat si l-a ironizat subtil pe presedinte, cu inocenta unor intrebari-capcana. Si a obtinut informatii pretioase privind mecanismul mental al lui Traian Basescu si gandirea doritoare care il stapaneste acum.
Realizatorul TVR1 merita felicitat. A folosit manusi de catifea si l-a lasat cu garda jos pe seful statului care se vrea autoritar. Conducand discutia in asa fel incat Traian Basescu sa recunoasca in final ca e neajutorat, chiar daca toata lumea il prezinta jucator si detinator de asi in maneca. Pana la urma, chiar s-a recunoscut invins, cel putin in aceasta batalie. A admis la scena deschisa nu doar ca nu-l poate da jos pe premierul Tariceanu, obsesia lui, ci si ca guvernul actual nu va fi inlaturat prin motiunea de cenzura a PSD. Atat de lipsita de sanse, incat presedintele Basescu n-a ezitat sa o prezinte realist ca atare.
Am semnalat anterior ca neoficializarea divortului PNL-PD a fost strategica. PSD atarna pe firul subtire al fostei Aliante DA. Desfiintata de fapt, existenta de drept. Motiunea PSD vizeaza toata guvernarea 2005-2007 si bate PD ca pe fasole, punandu-l in situatie penibila, oricum ar vota, pentru sau contra. Cei care l-au impins pe Geoana spre motiune au facut un mare serviciu PNL. Beneficiar al situatiei imposibile pentru PSD-PD, fara sa miste un deget. Basescu a priceput imediat. De aceea si curteaza acum pe fata PNL. Chiar pe Calin-Tariceanu, in ciuda ciudei pe care o are pe el. Observam ca acum nu s-a mai amestecat in treburile PNL, ci doar ale PSD, dandu-i indicatii pretioase sa-i inlature pe greii cu dosare penale, dar fara de care Cristi Diaconescu ar ajunge, pe nedrept, un nou Boc.
Grija cea mare a presedintelui Basescu e ca nu cumva PNL sa se alieze cu PSD dupa modelul dreapta-stanga din Germania. Ceea ce i-ar termina pe impostori. Cu conditia ca PSD sa termine cu fundamentalismele socialiste si sa adopte modelul "New Labour" (fara de care angajarea unui fost consilier al lui Tony Blair inseamna bani aruncati pe fereastra). Sa-si modifice, adica, fundamental, atitudinea fata de proprietate. Si de fiscalitate. Sunt singurele doua probleme care inca impiedica o coalitie de interes national cel putin pe termen mediu.
Animal politic in alerta maxima, Traian Basescu a mirosit pericolul. El stie ca, in ciuda procentelor gonflabile, PD nu va mai putea pacali electoratul de dreapta. Iar dupa alegeri, nu va putea alcatui singur guvernarea, avand o nevoie imperativa de PNL pentru acreditare de dreapta. Dupa 3 octombrie, liberalii vor face jocurile.
P.S. Una din conditiile lui Mircea Geoana este ca pensiile sa creasca din noiembrie. Cresc din octombrie. Prostanacule !
Roxana Iordache
Ziua sambata 29 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Pacat numai ca la emisiunea din seara de joi, 27 septembrie, de la TVR1, realizatorul Mihai Radulescu, un profesionist radical diferit de obedienta oficiantilor pe altarul prezidential, ca predecesoarea lui, Rodica Culcer, nu l-a luat la intrebari pe masura posibilitatilor lui profesionale. Inclusiv cu privire la episodul Andreea Pana, peste care s-a trecut prea usor. Insa meseriasul Radulescu l-a provocat si l-a ironizat subtil pe presedinte, cu inocenta unor intrebari-capcana. Si a obtinut informatii pretioase privind mecanismul mental al lui Traian Basescu si gandirea doritoare care il stapaneste acum.
Realizatorul TVR1 merita felicitat. A folosit manusi de catifea si l-a lasat cu garda jos pe seful statului care se vrea autoritar. Conducand discutia in asa fel incat Traian Basescu sa recunoasca in final ca e neajutorat, chiar daca toata lumea il prezinta jucator si detinator de asi in maneca. Pana la urma, chiar s-a recunoscut invins, cel putin in aceasta batalie. A admis la scena deschisa nu doar ca nu-l poate da jos pe premierul Tariceanu, obsesia lui, ci si ca guvernul actual nu va fi inlaturat prin motiunea de cenzura a PSD. Atat de lipsita de sanse, incat presedintele Basescu n-a ezitat sa o prezinte realist ca atare.
Am semnalat anterior ca neoficializarea divortului PNL-PD a fost strategica. PSD atarna pe firul subtire al fostei Aliante DA. Desfiintata de fapt, existenta de drept. Motiunea PSD vizeaza toata guvernarea 2005-2007 si bate PD ca pe fasole, punandu-l in situatie penibila, oricum ar vota, pentru sau contra. Cei care l-au impins pe Geoana spre motiune au facut un mare serviciu PNL. Beneficiar al situatiei imposibile pentru PSD-PD, fara sa miste un deget. Basescu a priceput imediat. De aceea si curteaza acum pe fata PNL. Chiar pe Calin-Tariceanu, in ciuda ciudei pe care o are pe el. Observam ca acum nu s-a mai amestecat in treburile PNL, ci doar ale PSD, dandu-i indicatii pretioase sa-i inlature pe greii cu dosare penale, dar fara de care Cristi Diaconescu ar ajunge, pe nedrept, un nou Boc.
Grija cea mare a presedintelui Basescu e ca nu cumva PNL sa se alieze cu PSD dupa modelul dreapta-stanga din Germania. Ceea ce i-ar termina pe impostori. Cu conditia ca PSD sa termine cu fundamentalismele socialiste si sa adopte modelul "New Labour" (fara de care angajarea unui fost consilier al lui Tony Blair inseamna bani aruncati pe fereastra). Sa-si modifice, adica, fundamental, atitudinea fata de proprietate. Si de fiscalitate. Sunt singurele doua probleme care inca impiedica o coalitie de interes national cel putin pe termen mediu.
Animal politic in alerta maxima, Traian Basescu a mirosit pericolul. El stie ca, in ciuda procentelor gonflabile, PD nu va mai putea pacali electoratul de dreapta. Iar dupa alegeri, nu va putea alcatui singur guvernarea, avand o nevoie imperativa de PNL pentru acreditare de dreapta. Dupa 3 octombrie, liberalii vor face jocurile.
P.S. Una din conditiile lui Mircea Geoana este ca pensiile sa creasca din noiembrie. Cresc din octombrie. Prostanacule !
Roxana Iordache
Ziua sambata 29 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Pogorarea in colonie
"Ca'e-i t'eaba?" - acesta era salutul, mimand o extrema stare de mahmureala, cu care ne intampinam de fiecare data cand ne intalneam, Emil Hurezeanu si cu mine, pe vremea prieteniei noastre studentesti de la Cluj. Un fel de "How do you do ?" ardelenesc, insinuand insa ceva in plus, ca ar exista, pe undeva, o "t'eaba", o problema. Mutatis-mutandis, aceasta o fi fost - cred - si intrebarea de pe buzele dlui Michael Hayden, seful CIA, aterizat brusc la Bucuresti: "Care-i treaba, baieti, ca noi nu mai intelegem nimic ?" Daca insusi "the brain number one" de la Washington pogoara in scumpa noastra colonie si realizeaza turul de forta de a se vedea in nici patruzeci si opt de ore cu Traian Basescu, Calin-Popescu Tariceanu si directorii SRI si SIE, inseamna ca - vorba lui Daneliuc - "Romani, vi se pregateste ceva !" Ce ? - putem doar banui. Dar nutresc convingerea ca analistii CIA de la Langley, Virginia, studiind evolutia politicii interne romanesti, nu pricep mare lucru; si cum ar putea intelege cum un partid (PD), urmat de satelitul sau (PLD), voteaza pentru o motiune de cenzura in care este acuzat de guvernare proasta de principala formatiune din Opozitie (PSD) ? Probabil ca pus in imposibilitatea de a percepe de la departare meandrele concrete ale politicii dambovitene, dl Michael Hayden a vrut sa vada la fata locului ce si cum. Daca o fi reusit, numai Domnia-Sa stie.
Eu unul cred ca nu.
Ioan Grosan
Ziua sambata 29 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Eu unul cred ca nu.
Ioan Grosan
Ziua sambata 29 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
vineri, septembrie 28, 2007
* FRUMUSETILE ROMANIEI *
Manastirea Argesului – Curtea de Arges - A fost construita de Neagoe Basarab la 1517 si este celebra pentru legenda mesterului Manole.
Vizita misterioasa a sefului CIA la Bucuresti
Seful spionilor americani s-a interesat de reforma din SRI si a discutat cu Basescu si cu Tariceanu.
Directorul CIA, Michael Hayden, s-a aflat miercuri si joi in Romania, prilej cu care s-a intalnit cu presedintele Traian Basescu si cu premierul Calin-Popescu Tariceanu, se arata intr-un comunicat al SRI. „Discutiile s-au axat pe evolutiile mediului de securitate internationala, cu accent pe cooperarile bilaterale, inclusiv in domeniul prevenirii si combaterii terorismului“, se arata in documentul citat. O alta tema abordata a fost „stadiul procesului de transformare si modernizare a SRI“.
Seful CIA s-a aflat in Romania la invitatia directorului SRI,
George Maior, in conditiile in care serviciul corespondent al CIA in Romania, SIE, este condus de un interimar, dupa demisia lui Claudiu Saftoiu. De altfel, pe agenda vizitei lui Hayden s-a aflat si o intrevedere cu reprezentantii acestui serviciu.
„Atat partea romana, cat si cea americana au apreciat nivelul de incredere reciproca manifestat de cele doua servicii, precum si nivelul foarte bun al cooperarii in domeniul intelligence intre Romania si Statele Unite ale Americii“, se mai arata in comunicatul dat publicitatii ieri de SRI. Vizita in Romania a lui Hayden are loc la doar opt luni dupa cea a seful SRI, George Maior, in SUA, la CIA. Si atunci, s-a discutat tot cu reforma SRI pe masa.
Presedintia si Guvernul nu au oferit nici o informatie despre sosirea lui Hayden. De altfel, nici pe agenda presedintelui Basescu, nici pe cea a premierului Tariceanu nu figura o astfel de intalnire. Contactat de Cotidianul, consilierul personal al premierului, istoricul Stejarel Olaru, a refuzat sa faca orice declaratie pe marginea vizitei sefului CIA la Bucuresti: „Nu fac comentarii. Nu pot sa comentez nimic despre asta, ma intelegeti !“, ne-a spus Olaru. Surse de la Cotroceni sustin ca Hayden s-ar fi interesat de baza aeriana de la Kogalniceanu, mai ales ca acesta este general de aviatie.
Hayden nu se afla insa la prima sa vizita in Romania. Ba mai mult, potrivit „Gazetei de Cluj“, Hayden chiar ar vorbi limba romana.
Actualul sef al CIA a fost atasat militar la Ambasada americana din Bulgaria, intre 1984 si 1986. Cu un an inainte, in 1983, potrivit ziarului clujean, Hayden ar fi fost doua zile in Cluj-Napoca si Dej, intr-o excursie spre manastirile din Moldova. Hayden a fost numit in fruntea CIA in 2006, dupa ce in perioada 1999-2005 a fost director al Agentiei Nationale de Securitate, avand cel mai lung mandat din istoria institutiei. Apoi, timp de un an a fost adjunctul directorului Departamentului National de Informatii american, pozitie din care a fost promovat in fruntea CIA.
Avioanele CIA: Frattini cere continuarea anchetelor
Vizita sefului CIA in Romania a avut loc in contextul in care, miercuri, comisarul european pentru Justitie, Franco Frattini, a anuntat ca a trimis in iulie o scrisoare guvernelor Romaniei si Poloniei, in care reamintea „obligatia“ de a ancheta daca tarile lor au gazduit inchisori secrete CIA. In opinia sa, aceste anchete ar trebui conduse de magistrati independenti.
Potrivit paginii electronice a agentiei spaniole Europa Press, Frattini a declarat in Parlamentul European ca a cerut celor doua guverne sa-i furnizeze „informatii amanuntite“ cu privire la anchetele demarate, faza in care se afla aceste investigatii si daca ele au dus sau nu la vreun rezultat.
Comisarul crede ca aceste anchete „vor fi in beneficiul partilor acuzate“ si le vor permite sa explice situatia si sa „respinga“ acuzatiile formulate de senatorul elvetian Dick Marty intr-un document privind activitatile CIA pe teritoriul mai multor state europene. Frattini a precizat ca nu a primit inca raspunsul autoritatilor romane si poloneze, dar si-a exprimat speranta ca va putea informa in curand europarlamentarii despre reactia acestora.
Comisarul european pentru Justitie a avertizat in acelasi timp insa ca, daca va fi demonstrata fara echivoc existenta inchisorilor secrete sau a transferurilor ilegale de suspecti de terorism la bordul unor avioane CIA, aceasta ar reprezenta o „incalcare grava a normelor de drept international si a drepturilor fundamentale ale omului“.
Dan Duca
Cotidianul vineri 28 septembrie, 2007 http://www.cotidianul.ro
Directorul CIA, Michael Hayden, s-a aflat miercuri si joi in Romania, prilej cu care s-a intalnit cu presedintele Traian Basescu si cu premierul Calin-Popescu Tariceanu, se arata intr-un comunicat al SRI. „Discutiile s-au axat pe evolutiile mediului de securitate internationala, cu accent pe cooperarile bilaterale, inclusiv in domeniul prevenirii si combaterii terorismului“, se arata in documentul citat. O alta tema abordata a fost „stadiul procesului de transformare si modernizare a SRI“.Seful CIA s-a aflat in Romania la invitatia directorului SRI,
George Maior, in conditiile in care serviciul corespondent al CIA in Romania, SIE, este condus de un interimar, dupa demisia lui Claudiu Saftoiu. De altfel, pe agenda vizitei lui Hayden s-a aflat si o intrevedere cu reprezentantii acestui serviciu.„Atat partea romana, cat si cea americana au apreciat nivelul de incredere reciproca manifestat de cele doua servicii, precum si nivelul foarte bun al cooperarii in domeniul intelligence intre Romania si Statele Unite ale Americii“, se mai arata in comunicatul dat publicitatii ieri de SRI. Vizita in Romania a lui Hayden are loc la doar opt luni dupa cea a seful SRI, George Maior, in SUA, la CIA. Si atunci, s-a discutat tot cu reforma SRI pe masa.
Presedintia si Guvernul nu au oferit nici o informatie despre sosirea lui Hayden. De altfel, nici pe agenda presedintelui Basescu, nici pe cea a premierului Tariceanu nu figura o astfel de intalnire. Contactat de Cotidianul, consilierul personal al premierului, istoricul Stejarel Olaru, a refuzat sa faca orice declaratie pe marginea vizitei sefului CIA la Bucuresti: „Nu fac comentarii. Nu pot sa comentez nimic despre asta, ma intelegeti !“, ne-a spus Olaru. Surse de la Cotroceni sustin ca Hayden s-ar fi interesat de baza aeriana de la Kogalniceanu, mai ales ca acesta este general de aviatie.
Hayden nu se afla insa la prima sa vizita in Romania. Ba mai mult, potrivit „Gazetei de Cluj“, Hayden chiar ar vorbi limba romana.
Actualul sef al CIA a fost atasat militar la Ambasada americana din Bulgaria, intre 1984 si 1986. Cu un an inainte, in 1983, potrivit ziarului clujean, Hayden ar fi fost doua zile in Cluj-Napoca si Dej, intr-o excursie spre manastirile din Moldova. Hayden a fost numit in fruntea CIA in 2006, dupa ce in perioada 1999-2005 a fost director al Agentiei Nationale de Securitate, avand cel mai lung mandat din istoria institutiei. Apoi, timp de un an a fost adjunctul directorului Departamentului National de Informatii american, pozitie din care a fost promovat in fruntea CIA.Avioanele CIA: Frattini cere continuarea anchetelor
Vizita sefului CIA in Romania a avut loc in contextul in care, miercuri, comisarul european pentru Justitie, Franco Frattini, a anuntat ca a trimis in iulie o scrisoare guvernelor Romaniei si Poloniei, in care reamintea „obligatia“ de a ancheta daca tarile lor au gazduit inchisori secrete CIA. In opinia sa, aceste anchete ar trebui conduse de magistrati independenti.Potrivit paginii electronice a agentiei spaniole Europa Press, Frattini a declarat in Parlamentul European ca a cerut celor doua guverne sa-i furnizeze „informatii amanuntite“ cu privire la anchetele demarate, faza in care se afla aceste investigatii si daca ele au dus sau nu la vreun rezultat.
Comisarul crede ca aceste anchete „vor fi in beneficiul partilor acuzate“ si le vor permite sa explice situatia si sa „respinga“ acuzatiile formulate de senatorul elvetian Dick Marty intr-un document privind activitatile CIA pe teritoriul mai multor state europene. Frattini a precizat ca nu a primit inca raspunsul autoritatilor romane si poloneze, dar si-a exprimat speranta ca va putea informa in curand europarlamentarii despre reactia acestora.
Comisarul european pentru Justitie a avertizat in acelasi timp insa ca, daca va fi demonstrata fara echivoc existenta inchisorilor secrete sau a transferurilor ilegale de suspecti de terorism la bordul unor avioane CIA, aceasta ar reprezenta o „incalcare grava a normelor de drept international si a drepturilor fundamentale ale omului“.
Dan Duca
Cotidianul vineri 28 septembrie, 2007 http://www.cotidianul.ro
Basescu accepta Guvern din care fac parte liberalii
Presedintele Traian Basescu a sustinut ieri seara, intr-o emisiune televizata, ca in conditiile in care actualul Guvern cade va reface dreapta romaneasca prin facilitarea unui Cabinet format din PD, PNL si PLD. "Eu voi incerca sa refac dreapta romaneasca daca o sa cada Guvernul Tariceanu. Un guvern format din PD, PNL si PLD. Si poate PNL si PLD isi vor reconsidera pozitiile. Nu e prima oara cand spun asta", a insistat Basescu.
El a afirmat ca nu ar avea nimic impotriva faptului de a colabora politic cu PNL, chiar si in conditiile in care partidul ar fi in continuare condus de Tariceanu, acesta din urma nemafiind insa premier. "Categoric voi desemna un premier de la PD", a reiterat Traian Basescu. 
Totodata, a continuat el, in momentul in care va fi pus in situatia de a desemna un nou premier, Basescu a sustinut ca va chema la negocieri toate partidele pentru a gasi un premier pe placul tuturor. Pe de alta parte, presedintele nu a uitat sa critice dur Cabinetul Tariceanu. "Guvernul arata exact cum arata Comitetul Executiv al PCR. 20 la suta guverneaza fara sprijinul majoritatii Parlamentare", a spus Traian Basescu. De asemenea, presedintele a admis ca, in momentul actual, nu mai este cazul sa fie organizate alegeri anticipate deoarece principala prioritate a Romaniei sunt euroalegerile. Intrebat daca in PD exista lideri certati cu justitia, Traian Basescu a raspuns: "Blaga nu fura, Sulfina Barbu nu fura, Radu Berceanu nu a furat".Razvan Gheorghe
Ziua vineri 28 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Motiunea tratata cu plictis
-- Motiunea de cenzura a PSD a fost citita ieri in plenul Parlamentului, cu jumatate de ora intarziere, in fata a aproape 300 de senatori si deputati plictisiti de subiect. Vicepresedintele PSD Cristian Diaconescu a fost cel desemnat de partid sa prezinte, pret de 30 de minute, textul documentului care cere demiterea Guvernului Tariceanu intitulat "1000 de zile de haos. Sfarsitul guvernarii de dreapta".
Afisand dezinteres, parlamentarii au ascultat in liniste textul motiunii, fara a se manifesta. In sala de plen au fost prezenti premierul Tariceanu si majoritatea ministrilor, care au venit la Parlament inainte chiar ca alesii sa se fi strans in sedinta. De altfel, in debutul plenului reunit, in sala nu erau mai mult de 200 de parlamentari, majoritatea de la PD si PNL, iar deputatul PRM Gheorghe Funar a contestat anuntul presedintelui de sedinta, Nicolae Vacaroiu, potrivit caruia erau prezenti 306 alesi, aratand ca "ochiometric" ar fi doar 100. Din partea PSD, marele absent a fost Ion Iliescu, in timp ce Viorel Hrebenciuc, Adrian Nastase si Miron Mitrea au fost la sedinta. 
La finalul citirii textului, Tariceanu a anuntat ca isi rezerva dreptul de a comenta motiunea abia pe 3 octombrie, cand documentul va fi dezbatut in Parlament. 
La randul sau, liderul PSD Mircea Geoana a sustinut ca premierul nu intelege sensul real al motiunii si persista in opinia falsa ca aceasta ar fi un instrument de santaj pentru intrarea PSD la guvernare. El a dat asigurari ca saptamana viitoare, la dezbaterea motiunii, toti parlamentarii PSD vor fi prezenti si o vor vota.R.I.P.
Ziua vineri 28 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Partide "numarate", politicieni K.O.
Merita examinate acele forte politice inca interesate a-l mentine pe Calin-Popescu Tariceanu in fruntea Guvernului – altele decat cercurile liberale. De constatat o trasatura comuna: perspectivele lor politice se dovedesc aproape nule, fie din cauza lipsei de performanta, fie pentru ca oricum au intrat in Parlament prin fel de fel de tertipuri. Cele mai multe din aceste formatiuni s-au razboit, in trecut, cu inversunare, inimicitia cedand, treptat, in fata fanaticei determinari de a prezerva un sistem care ofera alesilor o serie de privilegii si masuri de protectie singulare in UE.
Ion Iliescu a fost, in aceste saptamani, poate cel mai proeminent sustinator al actualului cabinet – guvernarile Tariceanu evidentiindu-se, in linii mari, pe de o parte prin introducerea taxei unice de impozitare, iar pe de alta prin faptul de a fi stat sub influenta unor personaje care se bucura de o foarte stransa relatie cu statul. Pentru Iliescu, "terenul" liberal nu este defel unul necunoscut: a dus, pe parcursul anilor, negocieri cat se poate de profitabile cu unii renegati liberali, interesati nu in crearea unei forte coerente de centru-dreapta, ci doar in intelegeri privind mentinerea statutului de club exclusivist al politicii – vezi, in trecut, negocierile cu Radu Campeanu, iar mai nou cu Tariceanu. De remarcat si manifesta aprehensiune fata de Mircea Geoana, a carui nu foarte lunga cariera ii confera aura unui politician inca relativ necompromis. Pesemne ca in viziunea liderului pesedist a sosit vremea unui veridic, nu doar pretins partid de stanga. Se prea poate sa mai fie si incantat a se vedea odata scapat de unii colegi discreditati – chemati acum prin tribunale – si determinat a-i spune, la nevoie, lui Iliescu drept in fata ca a facut destule servicii partidului, de-acum fiind vremea unei retrageri decente.
In randurile conservatorilor lui Dan Voiculescu nu prea exista motive de bucurie: sansele lor de supravietuire sunt minime – si doar in conditiile unei noi "lipeli" cu PSD, asa cum s-a intamplat in 2000 si 2004. Nu s-ar dovedi insa deloc in interesul social-democratilor sa mai sustina un partid care le-a "suflat" o serie de deputati si este, in plus, condus de un lider plin de autoinfatuare.
"Numarata" se vede si UDMR – formatiune care-si datoreaza prezenta in Parlament in buna parte tot PSD, dat fiind ca guvernabilii pesedisti il sprijinisera, in 2004, pe Marko Bela in demersurile sale de blocare a unui potential rival maghiar, respectiv a inscrierii acestuia ca partid. Probabil ca liderul UDMR a fost astfel rasplatit pentru a fi inchis ochii la comportamentul deficitar al PSD. Urmatorul vot al maghiarilor va fi insa unul indubitabil mai divizat. Traian Basescu s-a numarat, in aceasta vara, printre cei multi care s-au putut convinge cat de putin a beneficiat regiunea HarCov de pe urma unui deceniu de gravitare a UDMR in jurul puterii.
PRM, pe de alta parte, nu s-a aflat la guvernare decat in perioada 1994-‘95, cand a primit unele posturi de rang secund. In prezent, cand milioane de romani muncesc de ani buni peste hotare si s-au putut convinge de anacronismul mesajului liderului PRM, sustinerea de care se mai bucura din partea propriului electorat si chiar a unor deputati peremisti se topeste vazand cu ochii. Gravele probleme au obligat partidul sa se pozitioneze, in cele din urma, alaturi de UDMR in coalitia antiprezidentiala, astfel ca ambele formatiuni amintesc, mai nou, intr-un mod grotesc de gemeni siamezi, incapabili sa supravietuiasca unul fara celalalt. Vadim aplauda ori de cate ori Marko recurge la insipida retorica proautonomie, iar UDMR este de-a dreptul usurata a mai fi bagata in seama si categorisita drept "dusmanul din interior".
Iliescu, Voiculescu, Marko si Vadim au fost regizorii unei mascarade care a adus, timp de ani de zile, pe scena politica a tarii personaje invariabil implicate in intrigi impotriva celorlalti, dar perfect capabile a-si uni fortele atunci cand intuiesc ca s-ar apropia ceasul judecatii sau chiar al inlocuirii lor. Cat despre liberali – sansele lor de reintoarcere in Parlament raman mari: avand in vedere accesul direct la bugetul national, este foarte probabil ca antica metoda a larghetii notabile fata de electorat sa dea roade si cu proxima ocazie. In final insa, nici unul din partidele care mai sustin cabinetul nu are sanse sa profite pe termen lung. Modul in care a (re)actionat Guvernul intr-o serie de chestiuni a dat nastere unui intens resentiment popular, care se va rasfrange inevitabil si asupra partidelor dornice a-l mentine la putere mai mult decat i-a fost scris si… decat merita.
Tom Gallager
Romania libera vineri 28 septembrie, 2007 http://www.romanialibera.ro
Ion Iliescu a fost, in aceste saptamani, poate cel mai proeminent sustinator al actualului cabinet – guvernarile Tariceanu evidentiindu-se, in linii mari, pe de o parte prin introducerea taxei unice de impozitare, iar pe de alta prin faptul de a fi stat sub influenta unor personaje care se bucura de o foarte stransa relatie cu statul. Pentru Iliescu, "terenul" liberal nu este defel unul necunoscut: a dus, pe parcursul anilor, negocieri cat se poate de profitabile cu unii renegati liberali, interesati nu in crearea unei forte coerente de centru-dreapta, ci doar in intelegeri privind mentinerea statutului de club exclusivist al politicii – vezi, in trecut, negocierile cu Radu Campeanu, iar mai nou cu Tariceanu. De remarcat si manifesta aprehensiune fata de Mircea Geoana, a carui nu foarte lunga cariera ii confera aura unui politician inca relativ necompromis. Pesemne ca in viziunea liderului pesedist a sosit vremea unui veridic, nu doar pretins partid de stanga. Se prea poate sa mai fie si incantat a se vedea odata scapat de unii colegi discreditati – chemati acum prin tribunale – si determinat a-i spune, la nevoie, lui Iliescu drept in fata ca a facut destule servicii partidului, de-acum fiind vremea unei retrageri decente.
In randurile conservatorilor lui Dan Voiculescu nu prea exista motive de bucurie: sansele lor de supravietuire sunt minime – si doar in conditiile unei noi "lipeli" cu PSD, asa cum s-a intamplat in 2000 si 2004. Nu s-ar dovedi insa deloc in interesul social-democratilor sa mai sustina un partid care le-a "suflat" o serie de deputati si este, in plus, condus de un lider plin de autoinfatuare.
"Numarata" se vede si UDMR – formatiune care-si datoreaza prezenta in Parlament in buna parte tot PSD, dat fiind ca guvernabilii pesedisti il sprijinisera, in 2004, pe Marko Bela in demersurile sale de blocare a unui potential rival maghiar, respectiv a inscrierii acestuia ca partid. Probabil ca liderul UDMR a fost astfel rasplatit pentru a fi inchis ochii la comportamentul deficitar al PSD. Urmatorul vot al maghiarilor va fi insa unul indubitabil mai divizat. Traian Basescu s-a numarat, in aceasta vara, printre cei multi care s-au putut convinge cat de putin a beneficiat regiunea HarCov de pe urma unui deceniu de gravitare a UDMR in jurul puterii.
PRM, pe de alta parte, nu s-a aflat la guvernare decat in perioada 1994-‘95, cand a primit unele posturi de rang secund. In prezent, cand milioane de romani muncesc de ani buni peste hotare si s-au putut convinge de anacronismul mesajului liderului PRM, sustinerea de care se mai bucura din partea propriului electorat si chiar a unor deputati peremisti se topeste vazand cu ochii. Gravele probleme au obligat partidul sa se pozitioneze, in cele din urma, alaturi de UDMR in coalitia antiprezidentiala, astfel ca ambele formatiuni amintesc, mai nou, intr-un mod grotesc de gemeni siamezi, incapabili sa supravietuiasca unul fara celalalt. Vadim aplauda ori de cate ori Marko recurge la insipida retorica proautonomie, iar UDMR este de-a dreptul usurata a mai fi bagata in seama si categorisita drept "dusmanul din interior".
Iliescu, Voiculescu, Marko si Vadim au fost regizorii unei mascarade care a adus, timp de ani de zile, pe scena politica a tarii personaje invariabil implicate in intrigi impotriva celorlalti, dar perfect capabile a-si uni fortele atunci cand intuiesc ca s-ar apropia ceasul judecatii sau chiar al inlocuirii lor. Cat despre liberali – sansele lor de reintoarcere in Parlament raman mari: avand in vedere accesul direct la bugetul national, este foarte probabil ca antica metoda a larghetii notabile fata de electorat sa dea roade si cu proxima ocazie. In final insa, nici unul din partidele care mai sustin cabinetul nu are sanse sa profite pe termen lung. Modul in care a (re)actionat Guvernul intr-o serie de chestiuni a dat nastere unui intens resentiment popular, care se va rasfrange inevitabil si asupra partidelor dornice a-l mentine la putere mai mult decat i-a fost scris si… decat merita.
Tom GallagerRomania libera vineri 28 septembrie, 2007 http://www.romanialibera.ro
Urma scapa turma ?
-- In pofida cascadei de declaratii ale autorilor, in pofida avalansei de comentarii si predictii pe care le-a suscitat in mass-media, tot n-am izbutit sa pricep cum a incoltit, a inflorit si a legat rod pe ogorul PSD ideea motiunii de cenzura.
Privita din cosmos, - motiunea - la obarsie latinescul "motio", al carui sens originar e acela de impuls, un fel elegant de a da branci - nu face altceva decat sa adauge seismelor pe care le provoaca cu delicii presedintele Basescu o unda suplimentara de soc. Sa fi devenit oare PSD agentul politic al acestei zgaltaieli prezidentiale perpetue ?
N-am sa repet ce-am mai spus, asemeni multor altora: nu m-ar mira ca, dupa ce s-a razboit ca Ahile cu toti cei 322 de dusmani care ii cereau capul, dl Basescu sa incheie, mai iscusit decat Ulise, un armistitiu profitabil cu o mare parte dintre aceiasi 322. Cata vreme recunoastem - e greu sa nu o facem - ca ura prezidentiala se indreapta sistematic impotriva liberalilor, un asemenea armistitiu devine inteligibil ca unealta a razbunarii. Ca nu e un instrument al politicii, care se situeaza in registrul rational, si nu in cel visceral, e o alta problema, dar, ca vendeta personala, alianta subterana a presedintelui Basescu cu grupul Geoana din PSD e o ipoteza cat se poate de verosimila.
Cu grupul, nu cu tot PSD: dl Iliescu a anuntat si in persoana, si prin trabantii sai, ca semneaza motiunea, dar n-are intentia de a o vota. Evident, asta spune ceva despre mult laudata disciplina de partid din PSD, dar ne zapaceste si mai strasnic in privinta sensului general al acestui episod politic. Cu atat mai abitir cu cat, oricat de spectaculoase ar fi abtinerile iliesciene, ramane evident faptul ca la varful PSD ideea motiunii are si destui sustinatori, altminteri nu va imaginati ca dl Geoana are atata forta in propriul partid incat sa impuna autoritar si despotic o miscare pe care nimeni n-o doreste.
Un asemenea caz de sinucidere colectiva e propriu sectelor fanatizate, nu oligarhiilor nesatule. Ma intreb, asadar: e oare de neimaginat ca, dupa rasunatorul esec al incercarii de suspendare a presedintelui, o factiune din PSD sa fi fost silita sa joace pe mana acestuia ? E atat de greu sa ne imaginam ca dl Basescu a cerut plata ce i se cuvine din partea echipei Geoana in schimbul dosarelor grele cu care marii concurenti ai acestei echipe la carma PSD - Nastase, Mitrea, chiar Iliescu - urmeaza sa fie lichidati ? Nu vad mari obstacole in calea acestei ipoteze.
Vad insa cum dl Geoana depune mari eforturi pentru a-si preface porecla in renume, inchipuindu-si ca un pact incheiat cu dl Basescu are vreo sansa de a fi respectat. In copilarie, strigam "urma scapa turma", si daca ultimul jucator nu era prins sau gasit, echipa lui castiga. In politica, e mai complicat. Cand insusi dl Iliescu, in ciuda prea vestitei sale abilitati politice, a constatat ca intelegerea incheiata cu Traian Basescu intre cele doua tururi de scrutin pentru a-l elimina din cursa prezidentiala pe Adrian Nastase n-a rezistat nici macar un mandat - drept care, orbit de furie, a lansat operatia de suspendare a presedintelui, aceasta cronica a unei morti anuntate - cum isi inchipuie oare echipa Geoana ca va scapa cu viata din imbratisarea letala a acestei aliante conjuncturale ? Poate ca dl Geoana crede ca se va confrunta doar cu dl Boc, poate e in asemenea masura santajabil si santajat incat nu are alta iesire. Mai vedem saptamana viitoare ce scapa din turma. Vorba dlui Iliescu, trece motiunea, si pe urma ?
Zoe Petre
Ziua vineri 28 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Privita din cosmos, - motiunea - la obarsie latinescul "motio", al carui sens originar e acela de impuls, un fel elegant de a da branci - nu face altceva decat sa adauge seismelor pe care le provoaca cu delicii presedintele Basescu o unda suplimentara de soc. Sa fi devenit oare PSD agentul politic al acestei zgaltaieli prezidentiale perpetue ?
N-am sa repet ce-am mai spus, asemeni multor altora: nu m-ar mira ca, dupa ce s-a razboit ca Ahile cu toti cei 322 de dusmani care ii cereau capul, dl Basescu sa incheie, mai iscusit decat Ulise, un armistitiu profitabil cu o mare parte dintre aceiasi 322. Cata vreme recunoastem - e greu sa nu o facem - ca ura prezidentiala se indreapta sistematic impotriva liberalilor, un asemenea armistitiu devine inteligibil ca unealta a razbunarii. Ca nu e un instrument al politicii, care se situeaza in registrul rational, si nu in cel visceral, e o alta problema, dar, ca vendeta personala, alianta subterana a presedintelui Basescu cu grupul Geoana din PSD e o ipoteza cat se poate de verosimila.
Cu grupul, nu cu tot PSD: dl Iliescu a anuntat si in persoana, si prin trabantii sai, ca semneaza motiunea, dar n-are intentia de a o vota. Evident, asta spune ceva despre mult laudata disciplina de partid din PSD, dar ne zapaceste si mai strasnic in privinta sensului general al acestui episod politic. Cu atat mai abitir cu cat, oricat de spectaculoase ar fi abtinerile iliesciene, ramane evident faptul ca la varful PSD ideea motiunii are si destui sustinatori, altminteri nu va imaginati ca dl Geoana are atata forta in propriul partid incat sa impuna autoritar si despotic o miscare pe care nimeni n-o doreste.
Un asemenea caz de sinucidere colectiva e propriu sectelor fanatizate, nu oligarhiilor nesatule. Ma intreb, asadar: e oare de neimaginat ca, dupa rasunatorul esec al incercarii de suspendare a presedintelui, o factiune din PSD sa fi fost silita sa joace pe mana acestuia ? E atat de greu sa ne imaginam ca dl Basescu a cerut plata ce i se cuvine din partea echipei Geoana in schimbul dosarelor grele cu care marii concurenti ai acestei echipe la carma PSD - Nastase, Mitrea, chiar Iliescu - urmeaza sa fie lichidati ? Nu vad mari obstacole in calea acestei ipoteze.
Vad insa cum dl Geoana depune mari eforturi pentru a-si preface porecla in renume, inchipuindu-si ca un pact incheiat cu dl Basescu are vreo sansa de a fi respectat. In copilarie, strigam "urma scapa turma", si daca ultimul jucator nu era prins sau gasit, echipa lui castiga. In politica, e mai complicat. Cand insusi dl Iliescu, in ciuda prea vestitei sale abilitati politice, a constatat ca intelegerea incheiata cu Traian Basescu intre cele doua tururi de scrutin pentru a-l elimina din cursa prezidentiala pe Adrian Nastase n-a rezistat nici macar un mandat - drept care, orbit de furie, a lansat operatia de suspendare a presedintelui, aceasta cronica a unei morti anuntate - cum isi inchipuie oare echipa Geoana ca va scapa cu viata din imbratisarea letala a acestei aliante conjuncturale ? Poate ca dl Geoana crede ca se va confrunta doar cu dl Boc, poate e in asemenea masura santajabil si santajat incat nu are alta iesire. Mai vedem saptamana viitoare ce scapa din turma. Vorba dlui Iliescu, trece motiunea, si pe urma ?
Zoe Petre
Ziua vineri 28 septembrie, 2007 http://www.ziua.net
Corneliu Baba: autoportretul din dosarul de cadre PCR
Cotidianul publica, in premiera, dosarul de cadre al lui Corneliu Baba. Documentele arunca o lumina noua asupra relatiei tumultuoase dintre marele pictor si regimul communist.
La 56 de ani, in aceeasi perioada in care i se acordase titlul de „Artist al poporului“, pictorul Corneliu Baba solicita, printr-o scrisoare datata 20 iunie 1962, includerea in Partidul Muncitoresc Roman. Documentul, impreuna cu o autocaracterizare de doua pagini, referate de recomandare si caracterizarea facuta de membrii Biroului Organizatiei PMR al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucuresti, este inclus in dosarul de cadre din Arhiva CC al PCR, pastrat la Arhivele Nationale.
In scrisoarea de solicitare, Corneliu Baba precizeaza ca nu a mai cerut niciodata sa fie inclus intr-un partid politic: „Dragi si stimati tovarasi, Scrisoarea de fata pe care v-o adresez este primul act de acest fel din viata mea. Niciodata n-am formulat vreo cerere de inscriere in vreo organizatie a unui partid politic. Veti intelege, deci, ca, solicitind azi acest lucru pentru prima data, hotararea mea este un act profund deliberat insotit de o fireasca emotie... Socotind ca exista o concordanta intre aceste convingeri si etica de care trebuie sa fie calauzit un om cinstit si devotat cauzei Partidului, va adresez aceasta cerere spre apreciere, dorind in mod sincer sa mi se acorde cinstea de a face parte din membrii acestui Partid ca simplu Tovaras, alaturi de dvs. si de cei din miile de randuri ale lui“. In continuare, pictorul aduce argumente care sa pledeze pentru includerea sa in randurile PRM: „N-am avut avere. Am cunoscut lipsurile altadata; am luptat de cand ma stiu destul de greu pentru fiecare mica victorie din spatele unui tablou al meu. Am trait in anii in care artistul era situat la periferia vechii societati, suportand indiferenta celor din jur ori stupidul dispret pentru categoria artist. Am cunoscut dupa 23 August o alta lume, aceia pe care o gandisem in tineretea mea, o visasem si o asteptam. Astazi, ca artist, ma aflu prin pretuirea pe care Partidul si Guvernul o acorda creatorilor pe cea mai inalta treapta sociala in aceasta lume noua“. Spre finalul scrisorii, Baba isi reia solicitarea, cu promisiunea de a fi devotat celor din randul carora cere sa faca parte: „Ingaduiti-mi, Stimati Tovarasi, sa raspund grijei Partidului prin dorinta mea sincera de-a intra in randurile sale. Ma veti ajuta sa dovedesc prin aceasta atasamentul meu neprecupetit, onorand prin inscrierea mea devotamentul ce il datorez. Traiasca Partidul Muncitoresc Roman, Corneliu Baba, 20 iunie, 1962“.Pe langa cele doua documente scrise de mana pictorului, dosarul cuprinde si procesul-verbal, incheiat in ziua includerii lui Baba in partid, hotararea Biroului Organizatiei si Angajamentul Solemn al membrului Partidului Muncitoresc Roman. Decizia de primire a lui Corneliu Baba in PMR a fost luata in unanimitate la 18 septembrie 1962 si motivata de recomandarile referentilor care l-au cunoscut pe pictor: sculptorul Ion Irimescu, pictorii Eugen Popa si Stefan Szöny, colegi, lectori la Institutul „Nicolae Grigorescu“, Gheorghe Labin si Andrei Szobota. La discutii au luat parte Vasile Olteanu, Boris Caragea, Ion Marsic, Petre Dumitrescu, Vasile Munteanu, Ilinca Veturia, Paul Constantin, Gheorghe Aldea, Marasescu C. si Iulia Baluta.
In referatul de recomandare pe care l-a semnat, pictorul Stefan Szöny marturisea ca parcursul vechiului sau coleg i-ar demonstra afinitatile pentru ideologia socialista: „Din perspectiva timpului de aproape treizeci de ani (de cand il cunostea pe pictor - n.r.) mi se desprinde limpede ca Baba, pe acea vreme, avea idei progresiste si simpatiile sale se indreptau hotarat spre clasa care era exploatata, acest lucru reiesea si din preferintele pe care le avea in arta“. Szöny isi intareste afirmatiile amintind un episod de dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial: „Ca o dovada ca acele sentimente ale sale nu s-au schimbat nici in timpul razboiului, pastrez un document. Este fotografia unui autoportret pe care mi l-a trimis si pe care scrie: «Vechiului camarad de mansarda si idei», datata 26 aprilie 1945, la cateva luni dupa eliberare, cand eram activist la Regionala P.C.R Banat. Era mana ce-si intindeau tovarasii in acele zile de inceput de lumina ale eliberarii“.
Increderea in orientarea ideologica a pictorului e sustinuta si in referatul intocmit la 9.IX.1962 de Eugen Popa, care pomeneste interesul lui Baba pentru ideile socialiste: „Dupa cate il stiu, a manifestat intotdeauna admiratie si simpatie pentru regim, povestind de multe ori si despre studiile lui din trecut pentru socialism. Poate fi un adevarat exemplu de perseverenta, munca si disciplina, lucru de altfel cunoscut din lucrarile sale“.
Recomandarile facute in referate se regasesc in caracterizarea finala, citita in ziua admiterii lui Baba in partid. Aici se vorbea elogiativ despre o serie de lucrari de-ale pictorului care ilustreaza realitatile noii oranduiri: „Semnarea actului de constituire a gospodariei colective“, „Tripticul 1907“, „Odihna la Camp“, mai multe portrete si studii, dintre care cele mai apreciate au fost portretul lui Mihail Sadoveanu si al Luciei Sturdza Bulandra. „Tot in aceeasi perioada“, se mentioneaza in caracterizare, „a elaborat, exprimand intelegerea mai adanca a realitatii si participarea sincera la transformarea revolutionara a tarii, o serie de desene pentru ilustrarea romanului «Mitrea Cocor» de Mihail Sadoveanu“. Toate aceste lucrari sunt interpretate ca acte de fidelitate fata de idealurile PMR: „Particapind initial prin arta sa la transformarea revolutionara a tarii, intelegand tot mai mult ca locul sau este intre acei cari contribuie activ la infaptuirea telurilor clasei muncitoare sub conducerea artistului, Tov. Corneliu Baba si-a exprimat dorinta de a fi primit in randurile Partidului Muncitoresc Roman“. In fata membrilor Biroului Organizatiei de Baza (BOB), pe Baba il recomanda si neimplicarea activa in politica inainte de venirea la putere a comunistilor: „In activitatea politica, inainte de 23 august 1944“, se precizeaza in raport, „nu a facut parte din nici un partid politic, dar s-a alaturat ideilor inaintate inca din anii studentiei, iar prin lucrarile sale si-a exprimat protestul fata de exploatare, pozitii rasiste, sovine“.
Aceeasi caracterizare confirma faptul ca pictorul a facut parte din organizatia partidului cu doi ani inainte de a avea statutul de membru activ: „Cunoscand pozitia sa, precum si dorinta de a se pregati in acest sens, in ultimii doi ani, Tov. Baba Corneliu a facut parte din activul fara de partid al organizatiei noastre“. In incheierea raportului, membrii BOB isi exprima increderea ca pictorul, in calitate de profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, va fi un bun ideolog al marxism-leninismului: „Noi suntem convinsi ca Tov. Corneliu Baba va reusi, cu sprijinul membrilor de partid, al organizatiei noastre, sa devina mai ferm in atitudinile sale, mai combativ fata de lipsurile de orice fel din institut si, in cadrul activitatii artistice, ca va milita pentru promovarea neabatuta a ideologiei marxist-leniniste“.
In ciuda „intentiei sincere“ de a intra in partid si a recomandarilor de „bun comunist“ primite de Baba, motivatia acestuia de a deveni membru PMR este neclara. In monografia publicata in 2007 de catre Editura Brumar si dedicata de Liviu Lazarescu pictorului, „Maestrul meu, Corneliu Baba“, e amintit unul dintre episoadele de cumpana din viata artistului. La un an dupa ce expusese la Salonul de Arta din Bucuresti „Jucatorul de sah“, lucrare amendata pentru „formalismul“ neconform cu ultimele orientari in arta realist-socialista, Corneliu Baba, care ocupa functia de prorector la Institutul de Arte Frumoase de la Iasi, a fost indepartat de la catedra, iar clasa de pictura i-a fost desfiintata. „Am stat noua ani fara catedra, fara elevi si fara ca cineva sa stie de ce. Nimeni nu stia nimic. Asa a inceput celebra mea «perioada de foame»“, povesteste Baba, evocat de Liviu Lazarescu. Aceasta e perioada in care a acceptat sa faca ilustratiile pentru romanul lui Sadoveanu, „Mitrea Cocor“, ilustratii care i-au fost initial respinse si criticate pentru aceleasi tendinte vadit formaliste. Baba a refacut cele zece ilustratii, intr-o maniera conforma cu asteptarile comanditarilor: „Cele 700 de schite pentru primele ilustratii zac si acum prin atelier“, aminteste Lazarescu in aceeasi monografie.
Intr-o insemnare din 1974, autorul monografiei pomeneste, nedumerit, despre apropierea maestrului de PCR, notand ca pictorului i s-a „sugerat“ formularea unei cereri de primire in partid, dar ca, dupa ce a fost numit membru, Baba nu a participat nici la sedintele lunare obligatorii si nici la „seminariile de invatamant politic“. Cat despre convingerile politice ale artistului, Lazarescu aduce marturie un fragment gasit intr-un caiet de atelier de-ale maestrului, datat din 1972: „Nu-mi plac socialistii fiindca nu sunt socialisti, nu-mi plac comunistii fiindca sunt comunisti si nu-mi plac ai nostri fiindca le plac prea mult banii“. Maria Albani, istoric de arta si legatarul mostenirii artistice a lui Corneliu Baba, a explicat ca perioada in care pictorul s-a inscris in partid anunta o deschidere ideologica: se eliberau intelectualii din inchisori si impresia generala era de schimbare. Acesta era contextul in care multi oameni de cultura romani au intrat in partid, fie la insistenta cadrelor, fie din convingere. In acelasi an in care Baba s-a inscris in PMR a fost admis si Tudor Vianu, apropiat al pictorului, povesteste Maria Albani: „Maestrul a acceptat pentru a scapa de sacaielile din jur. Nu cred ca a fost presat sau santajat. Nu aveau cu ce sa-l santajeze. Dupa ce a intrat in partid, un an de zile l-au vanat sa se duca sa-si ia carnetul“.
In schimb, criticul de arta Mihai Oroveanu incadreaza episodul includerii lui Baba in partid in seria campaniilor de santaj si racolare pe care comunistii incepusera sa le practice in rindul intelectualilor: „Se practicau lovituri foarte clare. In cele mai multe cazuri de inscriere in partid, nu era vorba de entuziasm personal, ci de santaj. Erau campanii prin care foarte multi au fost obligati sa intre in partid, mai ales ca incepusera sa-si dea seama ca duc lipsa de intelectuali. In particular, Baba era un critic acerb al sistemului. Marturie pot sa depuna studentii lui: Sorin Ilfoveanu, Zamfir Dumitrescu, Stefan Caltia, Henry Mavrodin. Iar faptul ca in dosar se pastreaza o scrisoare olografa nu demonstreaza nimic. S-au smuls scrisori olografe de la o multime de intelectuali carora le erau dictate sub amenintare“, a subliniat Oroveanu. Contactat de Cotidianul, pictorul Sorin Ilfoveanu a refuzat sa comenteze episodul. La fel a reactionat si fostul asistent al lui Baba, Liviu Lazarescu. Nici Stefan Caltia nu a fost disponibil pentru o discutie amanuntita.
O alta explicatie pentru gestul maestrului de a se inscrie in PMR o ofera surse apropiate familiei pictorului, care sustin ca in spatele deciziei lui au stat insistentele sotiei, Constanta Baba, o persoana dornica de statut si recunoastere sociala: „Baba era un tip extrem de refractar la tot ce se intampla atunci in tara. Tot ce a facut impotriva vointei lui a facut din cauza sotiei. El era un om blajin, care nu vroia sa se certe. Ea a insistat sa se inscrie in partid si sa ocupe diverse functii de conducere in Uniunea Artistilor Plastici (UAP), functii pe care Baba le-a refuzat“. Dupa ’89, Constanta Baba a incercat sa-i construiasca pictorului un portret de disident, potrivit acelorasi surse. „De fiecare data, cum se numea un alt ministru al Culturii, doamna Baba ii trimitea, fara sa stie pictorul, un tablou al acestuia, cu mentiunea «de la maestrul Baba»“. Aceleasi surse sustin ca sotia artistului ar fi triat fiecare informatie din monografia semnata de Liviu Lazarescu, pe care, de altfel, ar fi si finantat-o. Aceasta afirmatie este partial confirmata de Robert Serban, directorul Brumar, care a precizat ca jumatate dintre costurile de editare a fost acoperita de editura si jumatate de familia Baba. Conditia pusa de sotia artistului ar fi fost, potrivit acelorasi surse, ca nimic din ce va intra in cartea fostului asistent al lui Corneliu Baba sa nu dauneze in nici un fel imaginii pictorului. Constanta Baba, sotia pictorului, a declarat pentru Cotidianul ca nu doreste sa dea nici o explicatie: „Indiferent ce as spune, totul ar fi interpretat“. Maria Albani contesta ipoteza conform careia sotia pictorului ar fi fost cea care l-a convins sa intre in rindul membrilor PMR: „Doamna Baba avea ofuri vechi in familie legate de comunisti. Tatal ei muncise 13 ani la Canal. Ea insasi nu a facut parte din partid. E absurd sa sustii asa ceva“. Maria Albani detine 17 volume din jurnalele pictorului, pe care insa nu le poate publica decat peste 25 de ani, conform dorintei lui Baba.
Nu ultima de pe lista posibilelor motivatii ale gestului lui Baba din 1962 este aceea furnizata de pictorul Henry Mavrodin, discipol al pictorului si totodata mostenitorul atelierului sau din Strada Pangratti. El opineaza ca un alt motiv al unui posibil santaj care ar explica intrarea lui Baba in partid ar fi putut fi orientarea politica de dreapta pe care pictorul ar fi avut-o inainte de 23 august 1944. Insa Maria Albani il contrazice pe Mavrodin, afirmand ca orientarea ideologica a lui Baba era clar de stanga, inca inainte de 1944, dar ca rolul lui in partid era unul pur decorativ. Il voiau pentru ca PMR avea nevoie de legitimitatea pe care i-o garantau numele de intelectuali cu carnet de membru.
Cat despre inregimentarea stilistica si tematica a pictorului in programul realism-socialismului, criticul de arta Pavel Susara comenteaza ca este vorba de o calificare de suprafata si ca realismul structural al lui Baba s-a suprapus peste modelul impus de propaganda comunista: „Ca si Camil Ressu, Baba a avut un proiect antropocentric, de tip occidental, clasico-renascentist, in esenta, in ceea ce priveste atentia acordata omului in diferitele lui ipostaze. Acest tip de arta a cazut perfect peste tiparul artei realist-socialiste, care propovaduia umanismul individual si colectiv la fel ca si forta omului in lume. Si Baba, si Ressu au fost confiscati de acest model, la fel cum confiscata a fost si poezia lui Eminescu «Imparat si proletar» si anexata ideologiei realism-socialismului. Lucrari ale lui Baba, pornite dintr-un tip de proiectie monumentala asupra grandorii umane, au fost transferate catre zona proiectului realismului-socialist“. Lucrari precum „Semnarea actului de constituire a gospodariei colective“ nu pacatuiesc cu nimic prin realizare, insista criticul, subliniind ca Baba nu si-a tradat nici stilul si nici maniera de realizare. Aceste lucrari au fost incluse in iconografia realismului-socialist doar la nivel retoric, prin titlu, si nu prin alt tip de concesii stilistice, care sa fie straine de fondul structural al artistului, e de parere Pavel Susara. In opinia criticului, toata istoria artei figurative e extrem de usor anexabila ideologiilor de tot felul: „Spre exemplu, nudul masculin, indiferent de atitudinea artistului, poate fi foarte usor revendicat de gandirea, filosofia si mitologia gay“, particularizeaza Susara.
Criticul considera ca, daca Baba nu s-ar fi inscris in partid, probabil ar fi pierdut catedra, nu ar fi ajuns membru al Academiei Romane si ar fi fost privat de anumite parghii de care un artist are nevoie pentru a se exprima. Susara accentueaza rolul formator pe care pictorul n-ar fi avut sansa sa-l joace pentru cei care i-au fost studenti daca n-ar fi negociat cu regimul carnetul de membru de partid. „Baba si-a ajutat studentii atat prin harul de profesor, pe care nu si l-ar fi putut exercita ramanand in afara sistemului, cat si intr-un mod extrem de concret: cu bani sau inlesnindu-le tot felul de raporturi cu administratia UAP“, spune criticul de arta.
„Atelierul lui era o oaza antisistem. Era un om care nu facea diferente intre studentii lui. Eram cu totii saraci. El ne cumpara culori, carti, totul. A ajutat enorm modelele care imbatraneau si nu mai puteau poza. Multora le dadea bani sau desene pe care sa le vanda ca sa faca rost de bani“, rememoreaza Henry Mavrodin. El da detalii si despre perioada de la inceputul anilor ’50, cand pictorul a fost respins din toate simezele expozitiilor, pretextul fiind formalismul panzelor lui. Consilierul sovietic delegat pe langa fiecare galerie a vazut, intamplator, „Jucatorul de sah“ depozitat in subsolul galeriei si l-a reabilitat pe Baba. „Rusii l-au scos afara dintr-un anonimat brutal in care il aruncase invidia colegilor. Dar, in tot ce a facut, nu a facut concesii. S-a potrivit ca rusilor le placea. Asta a deranjat aici“. Gratiile criticii sovietice erau motiv de invidie in tara, si Baba nu era foarte bine vazut, potrivit lui Mavrodin.
L-a chemat pe Ceausescu la atelier
Criticul de arta Mihai Oroveanu povesteste despre una dintre vizitele de lucru ale lui Ceausescu la care Corneliu Baba a fost obligat sa participe si sa faca portretul conducatorului. Pictorul ar fi replicat ca el nu face portrete pe genunchi si ca, daca Ceausescu vrea portret, sa vina in atelier si sa-i pozeze. Exista insa cateva schite ale fostului dictator si chiar un portret infatisandu-l pe acesta tanar, dar portretul oficial in ulei nu a fost niciodata executat. Oroveanu aminteste si de repercusiunile acestui refuz: statul a inceput sa achizitioneze din ce in ce mai putine lucrari de-ale pictorului, iar Baba era pus sub urmarire. Pentru ca picta portretele unor ambasadori si in acelasi timp reusea sa-si plaseze lucrarile pe piata libera, din ce in ce mai des, in fata atelierului pictorului ramanea stationata o masina a Securitatii, iar din casa ii dispareau lucrari, fapt relatat si de Liviu Lazarescu in monografia sa. Pictorul a executat insa cateva portrete ale lui Stalin si Gheorghiu-Dej, pe care criticul Mihai Oroveanu le considera lucrari minore, nedefinitorii pentru creatia lui Baba.
O viata de artist
Corneliu Baba s-a nascut in Craiova, in 1906. Primul sau desen semnat dateaza din 1916. Zece ani mai tarziu are probleme cu intratul la Facultatea de Arte: cade la primul examen, e admis in 1927, dar isi pierde interesul si se lasa de studii. Abia in 1938 absolva Facultatea de Arte de la Iasi, unde studiase cu Tonitza si unde devine asistent, ajungand profesor in 1946. Doi ani mai tarziu debuteaza oficial cu „Jucatorul de sah“ si, la scurt timp dupa, este concediat de la facultate si se muta in Bucuresti. Perioada 1950-1955 e una agitata: colegii de breasla il acuza de „formalism“, dar capata oferta de a ilustra „Mitrea Cocor“. In ’55 face prima calatorie in strainatate, in URSS, si ia medalia de aur la o expozitie din Varsovia. Un an mai tarziu reprezinta Romania la Bienala de la Venetia, iar de atunci plecarile in strainatate se tin lant pina in 1981. In ’58 devine profesor la Institutul „Nicolae Grigorescu“ si primeste titlul de Maestru Emerit al Artelor. „Artist al Poporului“ este numit in 1962, iar un an mai tirziu devine membru al Academiei Romane. Va fi si membru al altor doua academii, una italiana, cealalta germana. Prima expozitie personala din strainatate este vernisata la Bruxelles, in 1964. In 1971 este decorat cu „Steaua Rosie“. Dupa decembrie 1989, obtine Premiul National pentru Arta de la Ministerul Culturii. Se stinge la varsta de 91 ani, pe 20 decembrie 1997.Alina Purcaru
Cotidianul vineri 28 septembrie, 2007 http://www.cotidianul.ro
* !!! ANUNT !!! *
Dragi vizitatori,
Ma bucur sa Va anunt ca incepand de Maine un NOU topic va va fi pus la dispozitie in fiecare week-end !!!
… urmareste sa va prezinte o Galerie a celor mai vestiti pictori clasici ai Lumii, Biografiile si cateva dintre cele mai reprezentative lucrari ale fiecaruia dintre ei.
Asa ca,… iubitori de Arta, fiti Bine veniti la vernisajul Galeriei de Pictura Clasica Mondiala ! VIZIONARE PLACUTA !!!
mig007
joi, septembrie 27, 2007
* FRUMUSETILE ROMANIEI *
Manastirea Horezu – Brasov - Cea mai importanta ctitorie a domnitorului Constantin Brancoveanu, a fost facuta intre 1690-1693. In patrimoniul UNESCO din 1999.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
