Basescu, asemanat cu Impuscatul

-- "Ultimul presedinte care nu a avut nimic de invatat a fost impuscat in decembrie 1989, asta sper sa scape cu viata". Declaratia ii apartine presedintelui Camerei Deputatilor, liberalul Bogdan Olteanu si a fost facuta ieri, la o campanie de masurare a sanatatii civice si a stresului rasial.
Chestionat cu privire la afirmatiile presedintelui Traian Basescu la adresa unei ziariste, pe care a facut-o "tiganca imputita", Olteanu a spus, conform Mediafax, ca nu exista persoana care sa le stie pe toate, deci si seful statului mai are de invatat. Liberalul a raspuns la chestionarul de testare a sanatatii civice, apreciind ca nu exista nici o legatura intre romi si infractiuni, pentru ca nu numai tiganii savarsesc infractiuni.

Ovidiu Banches
Ziua sambata 11 auguste, 2007 http://www.ziua.net/english

Deconspirarea - ultima solutie

-- E greu de inteles cum inclina unii sa il accepte ca viitor Patriarh al Romaniei pe un fost turnator al securitatii lui Ceausescu... Nu-i vorba de vanatoare de vrajitoare, dar fiecare sa-si cunoasca lungul nasului...
Domnul Ion Iliescu a fost, dupa 1989, principalul factor politic care s-a opus tratarii trecutului ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane la fel cu al celorlalti cetateni. De ce rabat si nu plus de exigenta ? De ce ? Pentru ca Partidul Comunist Roman a utilizat, dupa intrarea tarii in sfera sovietica de influenta, in septembrie 1944, modelul sovietic de cucerire a puterii... Urmele lui nu au disparut total: acest model prevedea transformarea bisericilor - considerate "dusmane ale poporului” - in instrumente ale noii puteri. Cine a acceptat "pactul cu diavolul” a fost binevenit, cine nu, a trebuit fie sa dispara, fie sa accepte ratarea. Asa a disparut dintre cei vii Patriarhul Nicodim, facand loc lui Justinian Marina, primul Patriarh comunist al Romaniei.
Asa au disparut partidele istorice. In paralel, s-a desfasurat, dupa 1946, reprimarea vechilor ierarhi ortodocsi. Biserica Ortodoxa Romana nu s-a lasat insa cucerita cu una cu doua; ea a contraatacat un timp. Revista Patriarhiei Romane, "Biserica Ortodoxa Romana", nr. 1-3 din ianuarie 1947 arata de pilda ca arhiereul vicar patriarhal (!!) Justinian Marina tocmai isi pierduse rangul de arhimandrit din cauza pozitiei sale pro-comuniste. Ce anume i se reprosa ? Subminarea superiorului sau de atunci, un om valoros, Mitropolitul Irineu al Moldovei, prin atacuri in presa cotidiana. Irineu si-a pierdut functia, iar Mitropolit a devenit insusi Justinian Marina, avansat dupa scurt timp Patriarh al Romaniei. Odata cu "bolsevizarea" suferita dupa 1947, Biserica Ortodoxa Romana a devenit un instrument al dictaturii proletariatului - ierarhii ei adesea lucrand cu manusi, scoliti la nevoie in Occident, agenti SIE cucernici, pe alocuri sinceri - dar din punct de vedere institutional, un instrument.
Schema post-ceausista de pastrare a sistemului - achitata de fostul general de Securitate Nicolae Plesita, in renumita sa carte transpusa in practica dupa revolutie, de Ion Iliescu pe linia de stat si de Teoctist Preafericitul pe linie de Biserica - explica de ce transformarea Romaniei decurge atat de lent. In privinta epurarii colaborationistilor a fost ratat momentul decembrie 1989.
Dupa moartea lui Teoctist, a aparut un al doilea moment favorabil, dar reactiunea neo-comunista ar vrea iarasi sa-l rateze. Cum anume ? Alegand ca Patriarh al Romaniei tot un alt colaborationist, uns tot de mostenitori ai vechii Securitati. Manevra va reusi de buna seama, daca CNSAS nu izbuteste sa verifice cum se cuvine candidatii la inalta functie.
Dar de ce nu s-ar deconspira ei insisi ca sa fereasca Biserica de o noua pierdere de prestigiu ? Ar fi un mijloc pentru a se reabilita...

Serban Orescu
Ziua sambata 11 august, 2007 http://www.ziua.net/english

KGB-ul si puciul impotriva lui Mihai Gorbaciov

-- In august 1991, mai multi membri din conducerea KGB-ului au fost implicati in tentativa de lovitura de stat impotriva lui Mihail Gorbaciov
Gorbaciov si Eltin, alertati de americani
Preparativele in vederea complotului impotriva lui Gorbaciov au fost cunoscute din timp de serviciile speciale americane, ca urmare a interceptarii de catre Agentia Nationala de Securitate (NSA) a convorbirilor dintre complotistii de la Casa Alba din Moscova (n.n. Sediul Guvernului Federatiei Ruse) si conducatorii militari.
Cu prilejul celei de-a doua calatorii efectuate de Eltin in Statele Unite, in iunie 1991, Robert Gates, consilier adjunct pentru securitatea nationala al presedintelui american si viitor director al CIA, i-a interpus presedintelui Sovietului Suprem un senator, cu misiunea de a-l informa in legatura cu revolta prognosticata de spionajul american. Se pare ca Gorbaciov primise avertismente similare, dar ramasese impasibil la ele.
Eltin si-a luat, in schimb, masuri de intarire a securitatii, iar ulterior, a devenit cunoscut faptul ca un specialist in comunicatii al Ambasadei Statelor Unite la Moscova a fost detasat, in zilele puciului, pe langa Eltin, pentru a-i putea asigura, pe de o parte informatiile rezultatele din urma decodificarii convorbirilor generalilor pucisti iar, pe de alta parte, pentru a-i realiza legaturile sigure necesare intr-un astfel de moment. Datorita sprijinului serviciilor americane, Eltin a stiut in fiecare clipa cine sprijina puciul, cine se opune si cine ezita.
Publicistul Seymour Hirsh, fost corespondent al ziarului "New York Times" si laureat al premiului Pullitzer pentru ziaristica, afirma in "Atlantic Monthly" ca in momentul conturarii complotului si refuzului lui Gorbaciov de a tine seama de avertismentele primite, Washingtonul a hotarat contactarea lui Eltin si stabilirea de relatii cu el, ca cel mai probabil viitor lider al tarii si - in mod obiectiv - singurul om capabil sa opuna rezistenta unui puci".
Presedintele S.U.A., George Bush a mai facut o tentativa de convingere a lui Gorbaciov asupra pericolului pucist, contactandu-l telefonic. Gorbaciov a respins avertismentul. Din acel moment americanii au inteles ca daca Eltin nu va fi sprijinit, conservatorii de la Moscova vor reveni la putere.
Un puci cu voie de la presedinte ?
Kriucikov, presedintele KGB, Iazov, ministrul Apararii si Pugo, ministrul de Interne au fost interceptati in toate comunicatiile lor cu esaloanele din subordine. Presedintele Bush, incalcand legea americana, a dispus ca toate informatiile sa-i fie puse la dispozitie lui Boris Eltin.
In mod logic, se pune intrebarea de ce a ramas Gorbaciov insensibil la avertismentele secrete si mai ales la cele ale americanilor. Unicul raspuns pare a fi acela al nevoii de a lasa locul unui alt lider. Cauzele:
- erodarea rapida a credibilitatii sale interne, fapt confirmat ulterior in procentul de 1% obtinut in alegerile prezindentiale.
- conjunctura creata prin "lovitura de palat" (in care persoane sus-puse au implicat si au compromis KGB-ul) trebuia sa se consume, pentru a atrage dupa sine alte costuri. Intre altele si pe acela al desfiintarii si dezmembrarii KGB-ului !
- "lovitura de palat" avea sa foloseasca noului lider, pe care il va impune si mai mult.
Concluzia: era nevoie de puciul antigorbaciovist pentru a se putea proceda astfel. Puciul trebuia sa se produsa pentru a adanci diversiunea !
Reforme in KGB
La prima sa aparitie in Sovietul Suprem, dupa tentativa de inlaturare a sa de la putere, Mihail Gorbaciov s-a aratat decis sa desfiinteze KGB-ul, emitand, in acest sens, si un decret.
In fapt, Directoratul Principal I al KGB este desprins si autonomizat sub numele de Serviciul Central de Informatii - "Tsentralnaya Sluzba Razdvetki" (T.S.S.R.). Va fi apoi rebotezat Serviciul de Informatii Externe - "Sluzba Vneshnei Razdvedki" (S.V.R.). La conducerea sa a fost desemnat Evgheni Primakov.
O alta dezmembrare a fost aceea a Trupelor de Graniceri, care au devenit o agentie independenta, denumita Serviciul Federal al Granicerilor - "Federalnaya pogranichnaya slujba" (F.P.S.). Efectivele serviciului sunt estimate la 200.000, din care peste 10.000 de ofiteri. F.P.S.-ul dezvolta retele si operatiuni informative proprii in regiunile de granita, cu extensie in afara Rusiei.
Celelalte structuri ale KGB-ului au devenit Ministerul Securitatii ("Ministerstv Bezopasnosti" - M.B), condus de Vadim Viktorovici Bakatinviii si, respectiv, Agentia Federala de Securitate a Federatiei Ruse, ("Agenstvo Federalnoi Bezopasnosti" - A.F.B.) care va fi rebotezata si reorganizata in Serviciul Federal de Contraspionaj, apoi Serviciul Federal de Contrainformatii, iar - din 1995 - Serviciul Federal de Securitate.
In decembrie 1991, cand A.F.B.-ul este incorporat in M.B., Agentia Federala de Comunicatii si Informatii "Federalnoe Agenstvo Pravitesvennoi Svyazi i informatsii" (F.A.P.S.I.), condusa de generalul Alexandr Vladimirovici Starovoitovix, devine independenta.
S-a ajuns, astfel, la dezmembrarea KGB-ului in cinci departamente independente, fiindu-i anihilata posibilitatea de a mai detine monopolul informatiilor si de a-si impune punctele de vedere asupra deciziilor politice esentiale.
Cele 107 zile ale lui Vladimir Bakatin
Daca ar trebui data o explicatie atitudinii lui Gorbaciov fata de KGB si a KGB-ului fata de Gorbaciov, acest lucru n-ar putea fi facut fara a-l cita pe generalul Oleg Kalughin, fost sef al Departamentului de Contraspionaj al KGB, care afirma: "KGB-ul l-a urat pe Gorbaciov. L-a considerat un agent C.I.A."
Totusi, Gorbaciov n-ar fi dorit sa impinga prea departe lucrurile in ceea ce priveste KGB-ul. Dupa arestarea lui Kriucikov, el l-a desemnat ca presedinte al KGB-ului pe generalul-locotenent Leonid Scerbasin, de profesie istoric, seful Directoratului Principal I (aparatul de spionaj). Eltin nu a fost, insa, de acord cu aceasta numire, deoarece considera ca Scerbasin nu va fi capabil sa "darame monstrul rau famat, care pe un presedinte l-a urmarit, iar pe altul l-a tradat".
Dupa nici doua zile de la numire, Scerbasin isi va relua functia sa anterioara, cedandu-i locul lui Vadim Bakatin, alesul lui Eltin.
Vadim Bakatin a condus KGB-ul rebotezat "Serviciul Inter-republican de Securitate", din august pana in decembrie 1991, adica in perioada prabusirii existentei sale traditionale, ceea ce i-a atras din partea veteranilor organizatiei vehemente acuzatii de tradare.
Adresandu-se, la 27 august 1991, membrilor KGB, Vadim Bakatin a spus: "Consider ca sarcina mea este de a reforma din temelii Comitetul, de a-l face unitar, competitiv si deschis (...). Noi nu avem ca sarcina sa aparam valorile acestei ideologii sau ale alteia, ci drepturile constitutionale ale cetatenilor, valorile reale ale democratiei si pe aceasta baza securitatea societatii, a statului si a poporului"…
Procedand la o reevaluare a activitatii KGB-ului, Bakatin a constatat ca organizatia a manipulat interesat informarea, distorsionand realitatea si dezinformand factorul politic. Mai mult, s-a practicat si o intoxicare cu stiri din mass-media internationala, care erau prezentate drept informatii ale agentilor. Informatiile incomode conducerii politice nu erau promovate, ajungandu-se, dimpotriva, ca Gorbaciov sa fie mintit in legatura cu starile de spirit din republicile baltice.
In perioada de 107 zile cat a condus KGB-ul, Vadim Bakatin a actionat in directia ruperii traditiei cekiste, a dezideologizarii si dezmembrarii KGB-ului, care in decembrie 1991 va deveni Ministerul Securitatii.
Despre Bakatin s-a afirmat ca: "era un Gorbaciov pur, care a vorbit in permanenta despre reforma, constient fiind, insa, ca si Eltin ca si Gorbaciov, vedea in serviciul secret, in primul rand, suportul propriei puteri". Referitor la cele peste 7 milioane de dosare ale informatorilor interni ai KGB-ului, reformatorul Bakatin a apreciat inutila publicarea listei lor, deoarece "ar conduce la o vanatoare de vrajitoare care ar destabiliza intreaga societate".

Miruna Munteanu
Ziua sambata 11 august, 2007 http://www.ziua.net/english

Prietenul la nevoie nu se cunoaste

Fostul ministru de finante a facut jocurile lui Basescu si i-a furat nevasta lui Boureanu.
A fost adus de Calin Popescu-Tariceanu in guvern tocmai pentru ca ii era prieten. Vladescu i-a provocat insa pana acum surprize neplacute. De fiecare data in momente-cheie: dezbaterea din CSAT privind retragerea trupelor din Irak si majorarea pensiilor.
„Am venit in guvern pentru ca m-a rugat un prieten - Calin”, povesteste Vladescu despre ascensiunea sa politica. Sebastian Vladescu are o relatie mai veche cu Tariceanu, fiindu-i acestuia consilier la Ministerul Industriilor in 1997 si partener de afaceri in doua firme. Tariceanu l-a numit ministru de finante in 2005 dupa scandalul pe care l-a avut cu Ionut Popescu.
Premierul dorea un om pe care sa se poata baza. Vladescu avea sa provoace surpriza colegilor sai de partid in vara anului 2006, cand a votat in CSAT impotriva propunerii PNL de retragere a trupelor din Irak. Pentru Tariceanu votul impotriva a doi dintre ministrii sai, Vladescu si Ungureanu, a picat prost.
Vladescu le-a explicat colegilor din PNL ca nu ar fi inteles exact ce a intrebat Traian Basescu. Cu toate acestea, Tariceanu l-a mentinut in functie pana in aprilie 2007, cand din ministru a devenit secretar de stat.
Vladescu si pensiile
Vladescu pare sa fi dezvoltat o slabiciune pentru proiectele de imagine ale primului-ministru. Pe 28 iunie, parlamentul voteaza in unanimitate majorarea pensiilor, iar liberalii se reped sa inhate capitalul de imagine. Premierul, ministrul muncii, ministrul economiei apar pe toate canalele sa explice ca au bani pentru pensii.
Vladescu insa declara altceva: „O majorare atat de abrupta se va resimti destul de mult in buget, undeva peste doua miliarde de euro, aproximativ 2% din PIB, si efortul va fi pe termen lung. Pana la urma, sumele vor fi luate de la investitii”.
Peste cateva zile, in cadrul reuniunii conducerii PNL de la Brasov, senatorul Radu Stroe si consilierul guvernamental Vlad Moisescu cer retragerea sprijinului lui Vladescu, dar Tariceanu refuza sa supuna propunerea la vot.
Duminica trecuta, Vladescu anunta ca vrea sa-si dea demisia din Ministerul Finantelor deoarece nu cunoaste sursele necesare pentru marirea pensiilor si nu crede ca acest proiect este viabil. Din aceasta cauza, il paste o sanctiune drastica din partea PNL.
„Epicurian” si „plezirist”
Vladescu se autocaracterizeaza drept „epicurian” si „plezirist” si face tot posibilul sa respecte standardele. A facut furori relatia sa de dragoste cu Irina, fosta sotie a deputatului Cristian Boureanu.
Tanarul sau prieten si partener de afaceri, Cristian Boureanu, i-a solicitat sa-i fie nas la nunta, iar Vladescu a acceptat bucuros. Boureanu l-a considerat prieten apropiat si ii destainuia multe dintre preocuparile sale.
De altfel, familia Vladescu venea des in vizita la familia Boureanu. Pentru tanarul Boureanu, dar si pentru fosta sotie a lui Vladescu aflarea adevarului a fost o surpriza neplacuta. Final vladescian: nasul i-a promis Irinei ca o va lua in casatorie, a plimbat-o prin strainatate, dupa care i-a dat papucii.

Romulus Georgescu
Evenimentul zilei sambata 11 august, 2007 http://www.evz.ro