* URARE *

Zangy Comment Graphics

Toamna e ca vara

Fenomenele meteo au devenit extreme, cel putin comparativ cu anii copilariei noastre, atunci cand cele patru anotimpuri erau bine conturate. Nu la fel arata si 2007, un an in care am avut de luptat cu inundatii, arsita si saptamani intregi de canicula. De azi incepe toamna calendaristica si se pare ca ne indreptam spre o seceta profunda in luna septembrie.
Conform ANM, dupa vara de foc prin care am trecut ne asteapta o toamna nu foarte racoroasa. Astfel, cele trei luni de toamnă 2007 vor fi mai calde decat in mod obisnuit in regiunile estice si normale in restul tarii. In prima parte a toamnei sunt posibile intervale de incalzire cu temperaturile maxime caracteristice zilelor de vara (temperaturi mai mari de 25°C). Cantitatile de precipitatii vor prezenta o tendinta de excedent in vestul, centrul si nordul tarii, iar in rest vor fi normale.
SEPTEMBRIE: Regimul termic mediu se va situa peste limitele normale in regiunile estice si va fi normal in rest. Valorile climatice lunare ale temperaturilor maxime sunt cuprinse intre 18°C si 28°C, iar ale celor minime intre 5°C si 15°C. Este posibil ca temperaturile maxime sa depaseasca valoarea de 30°C in sud-estul tarii. Cantitatile de precipitatii vor fi in general normale, prezentand o tendinta de excedent pe arii din vestul si nordul tarii.
OCTOMBRIE: Regimul termic mediu se va situa in jurul valorilor medii multianuale in cea mai mare parte a teritoriului, exceptand arii din estul si centrul tarii, unde va fi mai cald decat in mod obisnuit. Valorile climatice lunare ale temperaturilor maxime sunt cuprinse intre 12°C si 22°C, iar ale celor minime intre 0°C si 10°C. Pe parcursul lunii pot fi intervale calde in care temperaturile maxime vor depasi 25°C in sud-estul tarii, dar si intervale de racire accentuata, cand bruma si inghetul vor fi prezente in regiunile nordice si centrale. Cantitatile de precipitatii vor fi mai mari decat normele climatologice in cea mai mare parte a teritoriului, exceptand areale din sud, unde vor fi apropiate de valorile normale.
NOIEMBRIE: Valorile climatice lunare ale temperaturilor maxime sunt cuprinse intre 4°C si 14°C, iar ale celor minime intre –5°C si 5°C. In zilele cele mai calde, maximele termice pot depasi 20°C in sud-vest. In noptile cele mai reci se asteapta valori de temperatura sub –10°C in depresiunile din centrul tarii. Cantitatile de precipitatii vor fi normale in cea mai mare parte a tarii, prezentand o tendinta de excedent in vestul, centrul si nordul tarii.
Nici vestile cu privire la seceta deja instalată in tara noastra inca din septembrie 2006 nu sunt de bun augur. Elena Mateescu, sefa laboratorului de agrometeorologie din cadrul ANM, explica: "Schimbarile climatice produse la nivel global, asociate cu amplificarea poluarii, defrisarile sau cu schimbarile de peisaj, au determinat o amplificare a procesului de uscaciune si aridizare. In tara noastra, zonele cu risc ridicat fata de fenomenul de seceta sunt: Dobrogea, Baragan, sudul Olteniei, Munteniei si al Moldovei. Demn de mentionat este ca deficite pluviometrice mari s-au produs in anii 1907, 1924, 1928, 1934, 1945, 1946, 1948, 1953, 1982, 1983, 1992, 1993 si in ultimii ani, respectiv, 2000, 2001, 2002 si 2003. In intervalul 1 septembrie 2006-31 iulie 2007, fenomenul de seceta pedologica (cand efectele secetei meteorologice se resimt acut in sol) s-a accentuat in intensitate in fiecare luna, pe fondul deficitului pluviometric de lunga durata si a cerintelor deosebit de ridicate fata de apa ale plantelor indeosebi in perioadele critice mai-iunie pentru culturile de toamna si iunie-iulie pentru cele de primavara. Pe parcursul celor 11 luni din acest an agricol, respectiv, intervalul 1 septembrie 2006-31 iulie 2007, regimul pluviometric a fost deficitar in aproape toata tara, ceea ce semnifica caracterul de an excesiv de secetos (sub 350 l/mp) si secetos (351-450 l/mp) pe suprafete agricole extinse din sud-estul, sudul, estul, vestul si centrul tarii". Se poate afirma ca anul 2007 a adus romanilor trei tipuri de seceta: cea meteorologica, cea hidrologica si, poate cea mai grava, seceta pedologica. Nici macar ploile din luna august nu au putut salva pamantul de la seceta deja instalata. Iar, conform prognozei ANM, singura luna de toamna cu ploi bogate va fi luna octombrie. In aceste conditii, solutia salvatoare este efortul uman, care va trebui sa suplineasca si sa recupereze ceea ce deficitul natural ni-l ofera.

Anca Ardeleanu
Jurnalul national sambata 1 septembrie, 2007 http://www.jurnalul.ro

La nevoie, sa fie schimbate canoanele !

-- Exista situatii logice cand premisa coincide cu concluzia. O asemenea premisa-concluzie suna precum urmeaza: din alegerile patriarhale, BOR trebuie sa iasa purificata...
In acest scop, sa fie lasate deoparte reguli croite pentru timpuri normale, cum ar fi "respectul pentru autonomia de decizie a Bisericii Ortodoxe Romane". Este sau nu conducerea acestei Biserici infiltrata pana la refuz cu agenti acoperiti ? Iata ce cred multi - nu toti, desigur - din CNSAS si chiar dintre inaltii prelati, precum Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, el insusi autodenuntandu-se, dupa prabusirea comunismului, ca a colaborat cu aceasta dezonoranta institutie.
Doua lectii trebuie desprinse de aici: Codul Penal sa pedepseasca, de acum inainte, recrutarea inaltilor prelati si privarea prelatilor-turnatori de dreptul de a candida. Spun asta mai ales ca CNSAS asteapta la audieri, saptamana viitoare, 11 inalti prelati, despre care exista probe sau suspiciuni ca au fost colaboratori ai Securitatii (altminteri, nici nu ajungeai inalt prelat...).
In aceste imprejurari, a aparut chemarea domnului Mircea Geoana ca poporul roman sa fereasca Biserica de "pangarirea si tararea in derizoriu a unui simbol national, cum este Biserica noastra". Ce sa mai pangareasca ? A lasat Securitatea vreun om nepangarit ? O pledoarie pentru continuitatea institutiei infame care a fost (si, poate, mai este...) Securitatea. Asta face domnul Geoana. Alt argument in favoarea continuitatii si colaborationismului Biserica/Servicii suna precum urmeaza: cercetarea dosarelor de securitate ale candidatilor la functia de patriarh va genera ... "instabilitate sociala !". Sa fim seriosi ! Altfel spus: "daca vreti, domnilor electori, ca tara sa fie stabila, alegeti la 12 septembrie ca Patriarh un fost/actual turnator !. Ca sa rada si curcile !
Cam asta da de inteles domnul Mircea Geoana cu avertismentele sale de a lasa alegerea viitorului Patriarh la cheremul actualilor inalti prelati...
De ce nu s-a formulat insa de nimeni indemnul de a fi ales un om religios si fara tangente cu ierarhia bisericeasca actuala ? Nu permit canoanele ? Cu atat mai rau pentru ele ! Sa fie schimbate !

Serban Orescu
Ziua sambata 1 septembrie, 2007 http://www.ziua.net

Ultimul Balacean, aristocrat pervertit de comunism

Cazul Balaceanu-Stolnici arata cum a decazut boierimea sub influenta Securitatii.
Printre rarisimii urmasi ai marilor familii boieresti, Constantin Balaceanu-Stolnici a revenit in prim-planul vietii publice de dupa ‘90 ca una dintre cele mai respectate figuri. Liberalul, retras recent din PNL, dar fara sa-si abandoneze convingerile politice, a fost insa, conform recentelor dezvaluiri, si o piesa importanta a sistemului comunist.
Informatorul. Tanarul caruia descendenta nobila i-a adus dupa 1945 probleme de dosar a cedat, in 1965, la 42 de ani, sub sistemul care parea etern. Contactele sale cu ambasadori si mari oameni de stat au facut cu ochiul Securitatii. La randul sau, si-a asigurat, prin inrolarea ca informator, revenirea la catedra, publicarea cartilor inclusiv in strainatate, pentru a ajunge, in final, membru de onoare al Academiei. Si-a tinut secreta insa legatura cu Securitatea pana in aprilie, cand aparitia dosarului sau, ca si decizia CNSAS de colaborare cu politia politica erau iminente.
Boierul. Al 11-lea Constantin din neamul Balacenilor, o familie de mari dregatori ai Munteniei, cu o istorie de peste sapte veacuri, se resemnase in fata comunismului inca din anii ‘30. „Am fost practic crescut in ideea ca, intr-o zi, va veni comunismul”, povestea Balaceanu-Stolnici amintindu-si de predictiile tatalui sau, un observator atent al situatiei din Rusia de dupa Marea Criza. Desi casatorit de doua ori, prima oara cu Mariana Cimpoia, apoi cu Elisabeta Hagi-Moscu, si ea cu radacini boieresti, Balaceanu-Stolnici nu are urmasi directi.
Medicul. Primul medic dintr-o familie aplecata mai mult spre politica, absolvent de facultate in ‘47, cu doctoratul luat in ‘48, este confirmat doctor in Stiinte Medicale abia in ‘67, la doi ani dupa ce acceptase un rol in reteaua Securitatii. Anul racolarii, 1965, coincide cu intrarea sa la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, unde coordoneaza reteaua nationala medicala in Neurologie si Neurochirurgie, dupa trecerea prin spitalele mai mici din Bucuresti.
De aici, Ana Aslan il ia, in 1974, ca geriatru si sef de sectie la institutul sau. Pana in 1993, are pe mana pacienti dintre cei mai renumiti, de la ambasadori la teroristi arabi, de la psihanalistul Jaques Lacan la liderul palestinian Yasser Arafat, dupa propriile marturii recente din „Cotidianul”. Numele lor se regasesc si in notele informative predate la Securitate.
Profesorul. Comunismul l-a prins pe Balaceanu-Stolnici in pozitia de asistent al profesorului Grigore T. Popa, la Medicina. In 1952 este exclus insa de la catedra si din Institutul Medico-Farmaceutic, pe motive politice. Revine abia dupa doua decenii, ca suplinitor la Filosofie. Era „in retea” de sase ani.
Academicianul. Locul in Academie l-a ravnit mereu. Ca si acordarea titlului de doctor docent, e un privilegiu pe care il cere Securitatii, dar pe care il obtine abia in 1992. Primeste in schimb, in timp, pozitii in diverse foruri stiintifice, de la Academia de Stiinte Medicale la societati internationale de medicina si cibernetica.
Liberalul. O voce ascultata in societatea civila, boierul a fost ales in 1992 lider al Grupului de Reforma Morala din PNL. O criza din timpul unei sedinte a conducerii PNL, in care s-a abordat subiectul colaborarii Monei Musca cu Securitatea, a precedat anuntul ca Balaceanu-Stolnici se retrage din toate functiile din partid din motive de sanatate, „in favoarea activitatii publicistice la ziarul „Ziua” ”. Ulterior, si-a pastrat insa locul in Adunarea Nationala Bisericeasca, avand un vot in alegerea noului Patriarh.

Anca Simina
Evenimentul zilei sambata 1 septembrie, 2007 http://www.evz.ro

Vecinul meu, Putin

-- Nu cred ca exista multi oameni de afaceri in lumea aceasta dispusi sa dea socoteala cuiva pentru tranzactiile pe care le incheie, in afara organelor care sunt abilitate sa controleze aceste afaceri, bineinteles. Totusi, Dinu Patriciu a acceptat sa se explice iar, pentru mine, interviul pe care l-a dat unei televiziuni a fost o revelatie, caci domnia sa s-a dovedit un diplomat mai bine pregatit si mai abil decat multi inalti functionari din Ministerul Afacerilor Externe si, fara nici o indoiala, decat cel care, conform Costitutiei, este primul "diplomat" al tarii, presedintele Traian Basescu.
Dinu Patriciu a reusit o tranzactie prin care a realizat "un pod intre resursele Estului si consumatorii din Occident". Podul acela, despre care ne vorbeau presedintii americani, l-a construit domnul Patriciu si a castigat si bani de pe urma lui ! Incercand sa atenueze reactia celor care sufera de alergie la Rusia, a declarat ca a refuzat oferta Gazprom-ului din motive politice si ca, in felul acesta, a deschis calea "independentei energetice a Romaniei". Dar oare Kazahstanul nu face parte din Comunitatea Statelor Independente si nu este partenerul Rusiei in comertul cu India, China si Pakistanul ?
Mai spunea ceva interesant domnul Patriciu: "Romania trebuie sa-si asume rolul de putere economica in Balcani". Adica sa redevina ceea ce a mai fost intre cele doua razboaie, cand Elvetia isi baza ambasadorul, care o reprezenta in Romania, Grecia si Serbia, la Bucuresti. Dar sa-si asume cu modestie acest rol: cine este puternic nu are nevoie sa fie arogant sau nepoliticos, trebuie sa-i respecte in aceeasi masura si pe cei puternici si pe cei slabi. Nici vorba, diplomatia romana are multe de invatat de la domnul Patriciu ! Pentru ca atitudinea Romaniei, prin presedintele sau, nu este nici puternica, nici respectuoasa, ci aroganta cu cei mici si slugarnica fata de cei mari. Aroganta, as putea spune chiar direct obraznicia, ne-o manifestam si fata de cei pe care ii credem slabi. Pe cei puternici, in schimb, ii lingusim chiar daca, in fapt, nici nu-i iubim si nici nu-i respectam, dar suntem gata sa le cedam orice numai pentru a le intra in gratii.
Diplomatia romaneasca arata cam asa: am un vecin de palier cu care am multe lucruri in comun, chiar si felul in care ne inchinam la icoane. Diferenta dintre noi este ca el are un penthouse (un apartament pe doua nivele si lift separat) iar eu numai o garsoniera. In fiecare dimineata, cand se duce la lucru, vecinul meu verifica daca i s-a pus rahat pe clanta. Ba uneori, mai ales in orele de odihna, iese unul mic si chel in curte si sufla cu mult sarg intr-o trompeta sau ii zgarie masina cu o cheie. Ori ii pune scobitori in broasca. Se crede tare chelul, pentru ca are un unchi care-l apara ! Nu conteaza ca noi locuim aici si unchiul in... America ! El face scandal si noi tragem ponoasele ! Vecinul meu ne ignora. El stie ca, la nevoie, se va intelege direct cu unchiul. Oricum, noi nu mai avem nimic de oferit si nici de negociat, nici macar cu... "marele licurici".
Vecinul meu Putin, la sfarsit de mandat, se fotografiaza cu torsul gol si isi incordeaza muschii. Pentru ca ii are !

Eugen Mihaiescu
Ziua samabata 1 septembrie, 2007 http://www.ziua.net

Neokominternistii lui Tismaneanu, demascati de Victor Frunza

-- Regretatul scriitor expune in ultima sa carte rolul nefast al falsilor anticomunisti din Romania de dupa 1990
Ultima carte a regretatului opozant anticomunist, jurnalist si scriitor Victor Frunza, aparuta la editura sa, denunta falsul anticomunism al "neokominternistilor care imbraca, pentru a-si atinge scopurile, orice haina".
Lansata la Bookfest, "Istoria comunismului in Romania" (editia a IV-a ilustrata) isi propune sa prezinte adevarul nemistificat cu privire la acest subiect, atat de politizat in ultima vreme. "Comunistii si ziua H", "Trei conditii preliminare pentru stalinizarea Romaniei. Trei clasici ai stalinizarii" sunt doar cateva dintre capitolele acestui volum, a carui prima editie a aparut sub titlul "Istoria Partidului Comunist Roman", in 1984, la o editura din Danemarca, dupa un manuscris transferat clandestin in Occident. Publicam in continuare cateva extrase din capitolul intitulat "Revolutia impuscata sau PCR dupa 22 decembrie 1989", subliniate special pentru ZIUA de regretatul anticomunist, inainte de moartea sa, survenita pe 27 iulie anul acesta.
GDS, un PCR in ilegalitate
In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al advesarilor sai.
Intre operatiile publice efectuate de Silviu Brucan in zilele Revolutiei din decembrie 1989 a fost infiintarea unei organizatii de intelectuali, simpatizanti ai miscarilor disidente din estul Europei, cu caracter antitotalitar (chiar si anticomunist), careia i s-a aflat si o denumire cat se poate de potrivita: Grupul de Dialog Social (GDS).
Grupul, ai carui membri, persoane extrem de onorabile, capata prin mediile din presa si de televiziune un binemeritat prestigiu, se pare ca este conditionat de existenta unui cerc inchis de membri, dar mai ales de menirea de a influenta opinia publica intotdeauna intr-o directie pozitiva. Dupa ce, o scurta perioada, Silviu Brucan s-a convins personal de binefacerile pe care organizatia infiintata de el le aduce la progresul societatii romanesti, si de faptul ca ea isi face treaba asa cum a fost gandita, s-a retras discret. Dar a lasat in locul sau, pentru a monitoriza justetea liniei, un alt fost ilegalist PCR, un distins intelectual, pe nume Pavel Campeanu, de a carui si mai discreta prezenta si activitate in GDS, revista "22" (cu care Brucan a dotat organizatia) nu a fost prea darnica in informatii. Dezbaterile initiate de grup, ca si continutul de un bun nivel publicistic al revistei, sunt orientate spre a influenta publicul neconformist intelectual, mai ales segmentul anticomunist al societatii actuale, in directia dorita.
Cand GDS-ul lui Brucan il sprijinea pe Iliescu
Din cand in cand, "Grupul" - sau separat numai revista "22" - dadea si cate un test de eficienta. De pilda, se remarca momentul impresionant si caldura cu care s-a recomandat electoratului Romaniei sa fie votat Ion Iliescu pentru functia de presedinte, intr-un Apel pe care l-au semnat numerosi intelectuali de marca, admiratori ai GDS-ului. Revista este eficienta si prin ceea ce cenzureaza. De pilda, exista o seama de disidenti anticomunisti interzisi in paginile ei. Il avem in vedere, de pilda, pe Dorin Tudoran, cu care doamna redactor-sef de odinioara a avut o altercatie juridica. Din aceasta revista reproducem interviul entuziast pe care revista "22" l-a luat in momentul in care Traian Basescu l-a numit pe fiul activistului de la Komintern, Tismanitki, ulterior devenit Tismaneanu, sa patroneze Comisia prezidentiala pentru nominalizarea crimelor regimului comunist. Din fericire, ceea ce strica presa de scandal, dar libera, cum este ziarul ZIUA, drege presa legala. Ca la Cuza. Numai ca putin invers: unde scuipa opinia publica, pupa "22"! (...)
Falsitatea "Intelighentiei"
Ideea dupa care salvarea natiunii ar veni de la "intelighentie" cunoaste acum scandeta si se verifica in toate tarile estice. Cel putin la noi, cred ca zarva facuta in legatura cu rolul mesianic al acesteia nu a primit justificarea in nici un mod. Disidentii au rasarit mai putin dintre intelectuali si, cati au fost, au facut parte din toate paturile sociale.
Aceasta pentru ca nu trebuia sa fii intelectual ca sa ai simtul dreptatii: el este ca un organ cu care te nasti, precum urechea muzicala, de pilda. Dar aceasta nefiind de-ajuns, o noua "selectie naturala" s-a efectuat in momentul in care s-a pus problema optiunii propriu-zise.
De cele mai multe ori cei care prin locul pe care-l ocupau in viata sociala, prin functia lor in cultura, in viata bisericeasca, in activitatea politica, puteau contribui cu ceva spre a urni istoria din loc, in locul datoriei, dimpotriva, faceau un pact cu diavolul. Trebuia intr-adevar sa ai vocatia jertfirii de sine, care presupune nu numai acceptarea voita a tuturor riscurilor legate de momentul protestului, ci si un act de curaj cu mult deasupra nivelului comun.
Inainte de toate, insa, mai este ceva care in cuvinte se rezuma la iubire, sentiment de care prea si-au batut joc demagogii: trebuie probabil sa iubesti intr-un mod de care sufletele comune si egocentrice sunt incapabile.
Este o nedreptate ce se face tuturor categoriilor sociale, cand se acorda un loc privilegiat "intelighentiei", adica intelectualitatii avansate, care ar fi si la noi purtatoarea mesianismului in modificarea mersului istoriei, cand in realitate, majoritatea reprezentantilor ei sufera de narcisism si de o nelimitata vanitate.
Istoria comunismului romanesc confirma teza contrarie: toate categoriile sociale au dat in diverse perioade contestatari. Cei mai multi au aparut spontan.
Sub impulsul teoriei valabile pentru rusi - a caror traditie din secolul al XIX-lea a fost dusa mai departe in modul cel mai spectaculos de intelectuali de toate profesiile, de la scriitori la savanti atomisti, de unde si termenul care ne-a fost impus, via Franta, fara sa se potriveasca caracterului intelectualitatii "contestatare" - chiar la revolutie s-au organizat grupuri, anume dupa acest criteriu (Grupul de Dialog Social), care pentru a ilustra dogmatic "rolul intelighentiei", s-a inchis in elitism si va sfarsi prin izolare, spre satisfactia extremei stangi.
Cum spre diferenta de rusi, intelectualitatea noastra nu prea a dat disidenti, dar dogma era dogma, trebuie musai adusi intelectuali pe scena politica, pe care se afirmasera numai oameni din chemare proprie, adica "nechemati". Astfel a aparut "Legenda tacerii", tacerea insemnand adica rezistenta sau opozitie. Comparativ cu fripturismul multora, tacerea sau autoizolarea aveau in acel timp o anumita valoare. Comparate insa cu critica articulata public si privite din perspectiva pe care ne-a oferit-o depasirea acelei triste epoci, astazi apar ca derizorii.
Daca tot a fost acceptata sintagma rusa despre "intelighentie", cel putin sa fi existat rigorile lipsei de compromis din randurile acesteia.
La noi, dimpotriva, s-a cultivat ambiguitatea: partidul platea gras nu numai pentru ode de proslavire, ci si pentru tacere, respectiv pe cei care, avand o oarecare onorabilitate, puteau sa se "supere" pe el si sa carteasca.

Anne Marie Lupascu & Luciana Pop
Ziua sambata 1 septembrie, 2007 http://www.ziua.net

Scoala de inalte apucaturi

-- Mucosii de azi, sforarii de maine. Sub aceasta deviza, toate tinerele vlastare talentate de partid - PD, PSD, PLD, PNL - s-au adunat sa bata mingea gonflabila pe malul Marii Negre, singura la dispozitie. Baietei si fetite, toti au raspuns prezent la chemarea mai marilor lor invatatori, pionierii de ieri si de cand ne stim intr-ale administrarii in folos propriu a Patriei.
Cu baveticile neprihanite inca de politica inalta a inaintasilor lor, imbujorati de viitorul luminos, care-i asteapta abia dupa ce dau coltul parintii democratiei reinstaurate in urma unui clivaj politic inexplicabil in 1989, prichideii au tresarit emotionati la clinchetul clopotelui, mai ceva ca Mos Gherman prin 1992. Invatatorii i-au chemat la scoala de vara. Cum adica de ce ? Sa-i dascalasca de bine. Emotionati, batranii poltroni si-au amintit cat de tineri erau si ei pe vremea cand Ceausescu era cat pe ce sa ne mai dea o suta de lei. Cat de cruzi si nerabdatori au fost si ei cand au intrat in posesia primelor conturi si portofele ! Mai tineti minte echipa de aur a democratiei romanesti ? Enumar la intamplare doar debutantii, cu scuze daca uit pe cineva: Roman, Petrica il alintau matusile de la APACA, Stolojan Teo, Teo Melescanu, Basescu Traian, Severin Adrian, Adrian Nastase, Tariceanu Calin ... (Geoana Mircea, era tinut de taticul sau general imbracat in sortuletul de rezerva de lux). Era cel mai tanar guvern democrat de la Pericle incoace. Ambitiosi, condusi in teren de vesnic tanarul Iliescu Ion si consiliati de Brucan, nemuritor inca de pe atunci, acest lot demn de o soarta mai dreapta a reusit sa amane integrarea Romaniei in UE si NATO pana i s-a facut lumii mila de noi. Au trecut vreo 18 ani. Micii zevzeci s-au transformat in oameni politici. Cu tamplele grizonate si fetele nemaritate, au considerat ca este timpul sa predea stafeta. Sa-i invete si pe astia mici ce au invatat si ei, la vremea lor, de la ancestori. (Asa se spunea odata la subtilizatorii de moda veche).
A fost o corectie dura. Melescanu a recomandat, sub acoperire, tenelestilor sa nu se mai joace cu tesedistii, ca baietii lui Ponta cand se aprind fac risipa de rahat, Stolojan a somat la randul lui teledistii sa nu se bage in porcarii si sa nu se faca baroni cand or fi mari, ca prichindeii lui Geoana, Ponta a interzis tesedeilor sa se mai amestece nici cu tenelistii, nici cu telepedistii, ca risca sa se inece in aceeasi olita. Basescu a facut inventarul democratitelor la vila de la Neptun. Nu a vrut sa tina nici o lectie. Din punctul lui de vedere, toate erau absolvite. A vrut doar o scurta trecere in revista: Lavinia Sandru, Mioara Mantale, Elena Udrea au fost scutite pe caz de boala (deriva politica minora). Anca Boagiu a fost prezenta si atat. Gratiela Iordache, Roberta Anastase si Monica Iacob Ridzi au "badigarde si salvamare" la Elena cea Mica in parcul de distractii din Mamaia, dupa o copioasa teza politica. Au fost insotite de Delfina Barbu, deghizata in geamandura, pentru evitarea oricarui pericol.
Politic, a fost un minunat sfarsit de vara. Doar Ponta s-a ratoit la grupa lui cea mica pentru ca nu este in stare sa atraga televiziunile la groapa de nisip PSD.
Fermecatori acesti nazdravani. Ei vor primi la cheie Romania de la taticu'. Avem, totusi; mare bafta ca nu mai trebuie sa ne integram niciunde. Ca nu mai avem de atins nici un obiectiv geopolitic, banuiesc ca trebuie sa fie vorba de vreun joc strategic cu cubulete, tot ce mai ramane de facut este sa stam cuminti cu linguritele pregatite. Romania, papa bun.

Rene Parsan
Ziua samabata 1 septembrie, 2007 http://www.ziua.net

Traim ca sa muncim sau muncim ca sa traim ?

Rezultatele unui studiu Gallup publicat zilele acestea arata ca peste doua treimi dintre romani nu au plecat anul acesta in vacanta (chiar daca si-au luat concediul) si nici nu intentioneaza sa faca acest lucru. In plus, dintre cei care, totusi, au decis sa plece undeva, 80% au optat sa ramana in Romania. La occidentali, proportia este net diferita si sumele cheltuite in vacante ne depasesc fara drept de apel. Deh, au si buzunarul mai plin.
Lasand de o parte populatia din mediul rural si pe cei in jur de patru milioane de pensionari cati traiesc in Romania, cauzele pentru care aceste segmente nu pleaca in vacanta - stilul de viata, respectiv lipsa banilor - fiind usor descifrabile, ar fi interesant de aflat ce anume ii determina pe ceilalti concetateni ai nostri sa isi consume concediul acasa, renuntand la o drumetie care sa le mai reincarce bateriile. Cred ca, in Romania anului 2007, in problema pe care o discutam, exista cel putin doua categorii cu mentalitati si stil de viata specifice: bugetarii si nebugetarii, ca sa spun asa. La cei dintai, nici nu se pune problema sa nu isi ia concediul. La ritmul de lucru si gradul scazut de responsabilitate/stres care exista la angajatii multor institutii de stat, concediul luat ii motiveaza pervers, deschizandu-le apetitul pentru munca. Prin urmare, multi isi ucid concediul cu activitati care compenseaza “timpii morti” ai programului de lucru propriu-zis. Mai zugravesc, mai pun de-un cartof, mai ies cu amicii la o bere. E drept, nici salariile nu ii incurajeaza sa isi umple pasaportul cu stampile. Ceilalti, angajatii multinationalelor sau ai firmelor particulare, repet, vorbesc de segmentul de esantion din sondajul Gallup care nu pleaca in vacante, sunt preocupati de viitor. La ei, renuntarea la un sejur e perceputa ca un sacrificiu: pentru o casa, pentru un credit, o masina sau alta investitie familiala. Cei care sustin ca intre noi si tarile grupului de la Visegrad - Polonia, Cehia, Slovacia si Ungaria - exista aproximativ 15-20 de ani diferenta la nivel de mentalitati si de morala a muncii isi pot gasi argumentare in acest din urma comportament. La sfarsitul anilor '80, multi polonezi, cehi, slovaci, respectiv unguri gandeau in acest fel. In plus, pe langa jobul de baza se straduiau sa aiba si un part-time care sa le completeze bugetul.
Cele doua filosofii de viata, una mai laxa, mai laissez-faire, iar cealalta, mai riguroasa, cvasiprotestanta, au insa in comun un deficit existential, cu referinta chiar biblica si pe care tin minte ca il punctase un roman intors acasa din Republica Federala Germania (in varianta de dinainte de 1989): “Una e sa traiesti pentru a munci si alta sa muncesti pentru a trai”.

Marius Cosmeanu
Cotidianul sambata 1 septembrie, 2007 http://www.cotidianul.ro