Conducerea BOR a reactionat la acuzatiile disidentului la adresa fostului mitropolit Plamadeala, reclamindu-l la CNSAS.
Patriarhia Romana a anuntat, ieri, ca il va reclama la CNSAS pe Mircea Dinescu. Reactia conducerii BOR apare dupa ce Cotidianul a publicat acuzatiile lui Dinescu – membru al Colegiului – la adresa fostului Mitropolit al Ardealului Antonie Plamadeala, despre care spune ca i-ar fi cerut lui Nicolae Ceausescu, intr-un memoriu, sa-l avanseze de la gradul de colonel la cel de general.
Potrivit reprezentantilor Patriarhiei Romane, declaratiile lui Mircea Dinescu sunt incompatibile cu statutul de membru al CNSAS si il ameninta pe acesta cu puscaria. Intr-un comunicat de presa, conducerea BOR aminteste ca potrivit legii „darea spre publicitate a unor date sau informatii din dosare, necorespunzatoare adevarului, de natura sa lezeze viata, demnitatea, onoarea sau reputatia unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani”. In plus, Patriarhia mai aminteste ca „prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor”.
Mircea Dinescu nu s-a aratat ieri deloc deranjat de amenintarile Patriarhiei. “Sa ma reclame, abia astept ! Vor fi surprinsi sa afle ca informatiile pe care le-am dat publicitatii nu le am din vreun dosar de la CNSAS, ci dintr-o cu totul si cu totul alta sursa. Sa ma reclame unde doresc domniile lor“, a declarat Dinescu pentru MEDIAFAX. Acesta a reconfirmat autenticitatea scrisorii si a spus ca informatia a ajuns la el printr-un prieten care avea o ruda ce se ocupa de Patriarhie, din partea PCR. Cunoscutul disident anticomunist si-a continuat tirul la adresa conducerii BOR. “Cum nu m-au bagat la puscarie comunistii, m-au arestat doar la domiciliu, cred ei acum ca mi-ar sta bine dupa niste gratii. Au ratat asta pe vremea comunismului, vor sa o faca acum niste fosti colaboratori ai regimului”, ne-a declarat Dinescu.
Dan Duca
Cotidianul vineri 10 august, 2007 http://www.cotidianul.ro
vineri, august 10, 2007
Mircea Dinescu
Mircea Dinescu s-a nascut pe 11 noiembrie 1950 in Slobozia, ca fiu al lui Stefan Dinescu, muncitor metalurg si al Aureliei Badea, casnică.
A studiat la facultatea de Jurnalism a Academiei de Stiinte Social-Politice "Stefan Gheorghiu" de pe langa CC al PCR (fosta Scoala Superioara de Partid) si a fost considerat în tinerete a fi un poet de perspectiva, avand deja cateva volume de poezii publicate.
A fost singura persoana care a fost mai intai portar si apoi membru al Asociatei Scriitorilor din Bucureşti. A fost redactor la revistele Luceafărul si Romania literara.
Cartea sa, "Moartea citeste ziarul", a fost refuzata de cenzura comunista în 1988, dar a fost publicata in Amsterdam.
In 1989 a fost concediat de la Romania Literara din cauza unui interviu dat ziarului francez Libération in care-l critica pe Nicolae Ceausescu si a fost arestat la domiciliu si exclus din partid. Este pus sub supraveghere permanenta si i se interzice contactul cu orice persoana in afara de familie. In strainatate, incepe o larga campanie de solidaritate cu poetul persecutat, sustinuta in special de "Frankfurter Allgemeine Zeitung", cu rezonanta in Olanda, Franta, Elvetia si, bineinteles, Germania. Pe 22 decembrie 1989, ajunge in fruntea coloanelor de cetateni ai Capitalei la televiziune de unde anunta poporului roman fuga lui Ceauşescu si declansarea Revolutiei. A fost cooptat în Consiliul Frontului Salvarii Nationale, apoi si in Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala. Dupa Revolutia din decembrie a fost ales presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania. Acum are in proprietate publicatiile: Plai cu Boi - o revista lunara satirica in stilul Playboy, Aspirina Saracului - saptamanal satiric, Dilema Veche si Romania literara. In mai 2005 a creat un nou ziar, Gandul (in asociatie cu jurnalistul C.T.Popescu). Este membru al Consiliul Natonal pentru Studierea Arhivelor Securitatii si o puternica voce a societatii civile romanesti. Este presedintele fondator al "Fundatiei pentru poezie", director general al editurii "Seara", presedinte al "Fundatiei pentru Promovarea Literaturii Germane din Romania". Tot Mircea Dinescu este si fondatorul portului cultural Cetate (Dolj), primul port cultural din Europa. Portul cultural este parte a Fundatiei pentru Poezie "Mircea Dinescu", ce se dezvolta la 30 de kilometri de Calafat si 70 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin si de Craiova. Scopul acestuia este, potrivit autorilor, "realizarea unei zone de conectare culturala permanenta a creatorilor romani din diverse domenii artistice cu mediile culturale din intreaga Europa". Amenajat pe amplasamentul unui fost port cerealier, care dateaza de la sfarşitul secolului XIX, el a fost reamenajat ca destinatie turistica si culturala.
De asemenea, şi-a investit banii castigati din drepturile de autor ale cartilor lui in agricultura. Fiind numit de presedintele Ion Iliescu "mosier", vinul produs de ferma sa se numeste "Vinul Mosierului". La ferma lui Dinescu mai exista galerii de arta iar alte atractii sunt alimentele naturale si formatia "Mambo Siria" - un taraf-fanfara din Darvari. Scriitorul este de parere ca avem o pastrama de rata mai buna decat in Germania sau orice alta tara occidentala unde exista "industria mancatului". Cred ca trebuie sa profitam de faptul ca suntem "ramasi in urma" in zona gustului adevarat. Oferta noastra trebuie sa porneasca de la simplu, gustos si frumos.
Afacerile agricole ale lui Mircea Dinescu sunt controversate. Potrivit ziarului Evenimentul Zilei, poetul a cumparat in 2004 un conac si cateva zeci de hectare de vie revendicate incă din 1992 de mostenitorii boierului Petre Durlanescu. El a mai arendat alte 50 de hectare de vie, partial revendicate, de la Academia Româna. Eu abia astept sa se termine procesele astea si apoi sa ma inteleg cu mostenitorii. Dureaza de circa trei ani, iar eu nu am putut face investitii in acest timp, motiv pentru care am solicitat Academiei prelungirea contractului, declara Dinescu. A trebuit sa ma tocmesc cu 200 de tigani la sapa, cu 250.000 de lei pe zi si mancare. Banii i-am dat, dar nu am castigat nimic. Taranii care muncesc pe mosia omului de afaceri declara: Suntem cu totii unchii lui Dinescu ! Potrivit sursei citate, daca oamenii ar fi prinsi ca muncesc fara acte, Mircea Dinescu s-ar alege cu o amenda de 15 milioane de lei pentru fiecare.
Mircea Dinescu a vandut in 1997 30% din actiunile saptamanalului satiric Academia Catavencu controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, devenit in 2006 prin compania sa Realitatea Media actionar majoritar la grupul de presa Catavencu, care mai detine titlurile Cotidianul, Radio Guerrilla, Idei in dialog, 24-FUN, TABU, Aventuri la pescuit, Bucataria pentru toti, Super Bebe si Le monde diplomatique
Cotidianul vineri 10 august, 2007 http://www.cotidianul.ro
Va lepadati de Securitate ?
Cotidianul lanseaza astazi o campanie pentru autodeconspirarea membrilor Sfintului Sinod care au colaborat cu Securitatea, date fiind sansele mici ca CNSAS sa finalizeze verificarea pana la alegerile din septembrie.
A colaborat sau nu viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane cu Securitatea ? Desi CNSAS a promis in urma cu cateva zile ca va oferi un raspuns la aceasta intrebare pana la sfarsitul acestei luni, sansele ca verificarile sa fie finalizate sunt foarte mici. Procedura pe care CNSAS trebuie sa o urmeze, potrivit legii, este complexa si, presupune, in cazul in care s-au gasit in arhiva documente care vizeaza un ierarh, audierea acestuia. Un eventual verdict de politie politica poate fi contestat in 30 de zile de cel in cauza, iar publicarea numelui sau ca ofiter sau colaborator al Securitatii ca politie politica nu poate fi facuta decat dupa ce exista si o sentinta a Curtii de Apel, in cazul in care contestatia e respinsa si ierarhul se adreseaza justitiei. In plus, cererea pe baza careia va face CNSAS verificarea se refera doar la 26 de membri ai Sinodului, dintre care unii nu pot candida. Din totalul de 49 de membri ai Sinodului, doar 30 sunt eligibili pentru functia de patriarh, respectiv ierarhii eparhioti. Acestea au fost motivele pentru care Cotidianul lanseaza astazi o invitatie membrilor Sfintului Sinod de a face singuri o declaratie in care sa arate daca au colaborat sau nu cu Securitatea.
Declaratiile tipizate pe care politicienii sunt obligati sa le faca inainte de a candida pentru o functie publica vizeaza doar recunoasterea actiunilor de politie politica savarsite in calitate de colaborator sau agent al Securitatii. Doar magistratii sunt obligati sa dea, printr-o lege din 2005, o declaratie care se refera nu doar la politia politica, ci la simpla colaborare. Cotidianul propune insa membrilor Sfintului Sinod o declaratie care, daca va fi completata, va presupune eliminarea oricaror dubii legate de colaborarea cu serviciile secrete comuniste. Iata intrebarile la care consideram ca ar fi bine sa raspunda un ierarh care are teoretic sansa de a ajunge Patriarhul Romaniei.
1. Ati colaborat cu Securitatea ?
2. Daca da, in ce calitate - sursa, informator sau ofiter ?
3. Daca ati fost ofiter sub acoperire, care a fost gradul la care ati ajuns ?
4. Considerati ca faptele intreprinse de dvs. in relatie cu Securitatea pot fi catalogate ca politie politica, asa cum este aceasta definita de Legea nr. 187/ 1999 ?
5. Cand a inceput relatia cu Securitatea ?
6. Care a fost modalitatea in care ati fost recrutat ?
7. In cazul in care la baza recrutarii s-a aflat un santaj, expuneti motivul santajului.
8. Ce repercusiuni ar fi avut refuzul de a colabora ?
9. Care a fost numele conspirativ ?
10. A existat un angajament scris ?
11. Despre ce persoane ati dat sau vi s-au cerut informatii ?
12. Ce avantaje ati obtinut in schimbul colaborarii ?
13. In cazul in care relatia cu serviciile secrete a incetat, precizati cand ?
14. De ce nu ati marturisit public, imediat dupa 1990, despre aceasta relatie ?
15. Credeti ca aceasta colaborare va face compatibil astazi cu functia de patriarh ?
Mirela Corlatan
Cotidianul vineri 10 august, 2007 http://www.cotidianul.ro
Basescu, ironizat
-- Afirmatia lui Traian Basescu dupa care metodologia predarii limbii romane pentru maghiari ar trebui modificata dupa modelul limbilor straine a produs enervari nationaliste si comentarii ironice.
Cel mai virulent a fost presedintele PC, Dan Voiculescu, care a spus ca asimilarea limbii romane uneia straine este "o jignire la adresa romanilor si o noua sfidare la adresa Constitutiei". "Il somez sa se opreasca la timp din declaratiile si din gesturile prin care nu face altceva decat sa sustina si sa incurajeze radicalii maghiari grupati in jurul UCM", a cerut liderul PC, citat de Mediafax. Spusele lui Basescu nu au produs reactii favorabile nici in randul maghiarilor, acestia comentand pe un ton ironic afirmatiile lui Basescu. "Ma bucur de faptul ca presedintele Traian Basescu descopera, dupa 17 ani, apa minerala la fata locului, pentru ca UDMR de 15 ani vorbeste de acest lucru", a spus Kelemen Hunor, presedintele executiv al UDMR, precizand ca sistemul este deja prevazut de cfatre noua Lege a invatamantului. La randul sau, Gazda Zoltan, presedintele UCM-Scaunul Sfantu Gheorghe, a spus ca presedintele a coborat finalmente "pe pamantul realitatii" adaugand ca spera ca ministrul Educatiei sa ia masurile care se impun. In schimb, Adomnitei a refuzat sa comenteze subiectul mirandu-se doar de ce Basescu nu a adresat aceste recomandari predecesorilor sai de la minister.
A.I.
Ziua vineri 10 august, 2007 http://www.ziua.net/english
O solutie onorabila
Exista oare persoane care sa-l vrea, cu sinceritate, pe Ion Iliescu dupa gratii, pentru rolul jucat de el in mineriada din iunie 1990 ? Probabil ca da. Probabil ca unii nu-l vor ierta niciodata. Eu unul insa nu l-as dori pe fostul sef al statului in zeghe, si din cauza varstei si pentru ca in decursul indelungatei cariere politice a facut - ca sa folosesc una din expresiile favorite ale Domniei-Sale - si "lucruri pozitive". Dar cu o singura conditie: sa-si ceara, public, scuze, pentru ingrozitoarele lucruri petrecute atunci, sa n-o mai dea pe dupa gard cu "imprejurarile speciale", sa n-o mai tina langa cu "atacarea institutiilor statului" (cand "e de notorietate" - o alta sintagma preferata - ca Ministerul de Interne, ca sa aiba un pretext al represiunii, si-a incendiat propriile autobuze), cu steagul verde, legionar, care flutura, chipurile, pe cladirea Politiei Capitalei s.a.m.d. Cum am putea noi crede ca, de pilda, un alt impricinat in acest dosar, generalul Mihai Chitac (care e orice, numai o lumina a inteligentei nu) ar fi actionat cu de la sine putere, fara acordul sau chiar ordinul sefului statului ? Ion Iliescu nu numai ca minte, dar poate fi banuit si de lasitate.
Si totusi, repet, nu as dori sa-l vad la bulau. Cred ca solutia cea mai buna, o solutie onorabila in cazul sau, daca va fi gasit vinovat, ar fi - ca o bomboana pe coliva unei remarcabile vocatii politice - o condamnare cu suspendarea pedepsei. O solutie de care, din pacate, n-au avut parte, pe vremea tineretii revolutionare a lui Ion Iliescu, dusmanii sai de-o viata, taranistii si liberalii.
Ioan Grosan
Ziua vineri 10 august, 2007 http://www.ziua.net/english
Rapita si progresul
-- Nu cred ca e de vina doar canicula. Violenta explicita a multor comentarii de presa, fie scrisa, fie audio-vizuala, isi gaseste un ecou ingrijorator in blogurile si e-mailurile care gloseaza pe marginea lor, vadind un apetit pentru exprimarea brutala, o enorma frustrare si un soi anume de ura universala care ma sperie.
Parca am fi in trafic, cu soferi care nu precupetesc nici un risc doar ca sa-si faca loc cat mai in fata, chiar cu pretul vietii - de preferinta al vietii altora. Energia acestor pulsiuni ar putea fi folosita mai putin destructiv, sublimata - adica investita in ceva creativ - dar nu pare a avea aceasta sansa.
Iau doar doua exemple: cazul operatiei la care s-a supus, de buna voie si in deplina cunostinta de cauza, Fericitul intru Adormire Teoctist, si cazul anilor de gradinita obligatorie. Pe un fond de cucernicie pravoslavnica, intrerupta ici-colo de barfe despre politicienii prezenti la capataiul defunctului patriarh - ia sa fi fost absenti, sa vezi atunci infierare - cel dintai scandal a invadat mass-media (insotit de un acompaniament excesiv de sonor de bloguri) contrapunand nu doar vechi rivalitati medicale si personale, bine cunoscute in breasla, ci si opinii dintre cele mai dubioase, care par a pune pe acelasi plan competenta profesorilor nefrologi cu cea a soferilor si calugarilor. S-a cerut cu vehementa arbitrajul Colegiului Medicilor, dar, cand acesta s-a pronuntat, a starnit al doilea val de proteste, fiindca si-a ingaduit sa nu condamne echipa care operase. Asa ca scandalul renaste, ca o sinistra pasare Phoenix, din propria cenusa, incendiind iar opinia publica (si ratingul).
Al doilea caz priveste o initiativa a Ministrului Educatiei, care a lansat proiectul menit ca, peste cativa ani, sa transforme gradinita intr-o etapa obligatorie a parcursului scolar. Pe marginea acestei idei, care e argumentata cu insistenta si in Raportul Comisiei Prezidentiale - scutit de ironiile pe care presa le-a rezervat exclusiv ministrului - n-am auzit opinii autorizate ale specialistilor in educatie timpurie. N-am dedus din nici o interventie scrisa sau rostita ca vreunul dintre cei care isi exprimau foarte critic opiniile (inclusiv prin vorbe grele, pe care nu de la gradinita le vor fi deprins bloggerii) s-ar fi ostenit macar sa citeasca textul proiectului, ca sa nu mai vorbesc de rezumatele discutiilor cu focus-grupurile care aduc, din partea parintilor si a profesorilor deopotriva, o multime de argumente si de sugestii in favoarea acestei idei. E cu mult mai simplu sa ironizezi un proiect decat sa-l analizezi, asa ca soferul de taxi care ma ducea deunazi si-a facut o bucurie ca, printre injuraturi si manevre riscante, sa batjocoreasca in voie si ideea, si pe ministrul emitent.
Ca vechi cititor pasionat de Caragiale, nu pot sa nu-mi amintesc de pletora de specialisti in chestiunea rapitei, care invadase gazetele si bodegile Bucurestilor la finele veacului XIX. Nici atunci nu se pronuntau agronomii, ci Mitica, Costica si alti ageamii. Doar ca, oricat de incandescente, disputele caragialesti nu comportau violenta celor de azi. Ori ca le-a sublimat Nenea Iancu tonul, cu inegalabilul lui simt artistic, ori ca interlocutorii lui nu se calcasera in picioare vreme de un deceniu la cozile pentru Adidasi de porc sau pentru hartie igienica, fapt e ca dezbaterile contemporane invadeaza spatiul virtual cu o violenta de soferi isterizati, urata si insetata de sange, care ma face sa am mari dubii cu privire la progresul universal.
Zoe Petre
Ziua vineri 10 auguste, 2007 http://www.ziua.net/english
Parca am fi in trafic, cu soferi care nu precupetesc nici un risc doar ca sa-si faca loc cat mai in fata, chiar cu pretul vietii - de preferinta al vietii altora. Energia acestor pulsiuni ar putea fi folosita mai putin destructiv, sublimata - adica investita in ceva creativ - dar nu pare a avea aceasta sansa.
Iau doar doua exemple: cazul operatiei la care s-a supus, de buna voie si in deplina cunostinta de cauza, Fericitul intru Adormire Teoctist, si cazul anilor de gradinita obligatorie. Pe un fond de cucernicie pravoslavnica, intrerupta ici-colo de barfe despre politicienii prezenti la capataiul defunctului patriarh - ia sa fi fost absenti, sa vezi atunci infierare - cel dintai scandal a invadat mass-media (insotit de un acompaniament excesiv de sonor de bloguri) contrapunand nu doar vechi rivalitati medicale si personale, bine cunoscute in breasla, ci si opinii dintre cele mai dubioase, care par a pune pe acelasi plan competenta profesorilor nefrologi cu cea a soferilor si calugarilor. S-a cerut cu vehementa arbitrajul Colegiului Medicilor, dar, cand acesta s-a pronuntat, a starnit al doilea val de proteste, fiindca si-a ingaduit sa nu condamne echipa care operase. Asa ca scandalul renaste, ca o sinistra pasare Phoenix, din propria cenusa, incendiind iar opinia publica (si ratingul).
Al doilea caz priveste o initiativa a Ministrului Educatiei, care a lansat proiectul menit ca, peste cativa ani, sa transforme gradinita intr-o etapa obligatorie a parcursului scolar. Pe marginea acestei idei, care e argumentata cu insistenta si in Raportul Comisiei Prezidentiale - scutit de ironiile pe care presa le-a rezervat exclusiv ministrului - n-am auzit opinii autorizate ale specialistilor in educatie timpurie. N-am dedus din nici o interventie scrisa sau rostita ca vreunul dintre cei care isi exprimau foarte critic opiniile (inclusiv prin vorbe grele, pe care nu de la gradinita le vor fi deprins bloggerii) s-ar fi ostenit macar sa citeasca textul proiectului, ca sa nu mai vorbesc de rezumatele discutiilor cu focus-grupurile care aduc, din partea parintilor si a profesorilor deopotriva, o multime de argumente si de sugestii in favoarea acestei idei. E cu mult mai simplu sa ironizezi un proiect decat sa-l analizezi, asa ca soferul de taxi care ma ducea deunazi si-a facut o bucurie ca, printre injuraturi si manevre riscante, sa batjocoreasca in voie si ideea, si pe ministrul emitent.
Ca vechi cititor pasionat de Caragiale, nu pot sa nu-mi amintesc de pletora de specialisti in chestiunea rapitei, care invadase gazetele si bodegile Bucurestilor la finele veacului XIX. Nici atunci nu se pronuntau agronomii, ci Mitica, Costica si alti ageamii. Doar ca, oricat de incandescente, disputele caragialesti nu comportau violenta celor de azi. Ori ca le-a sublimat Nenea Iancu tonul, cu inegalabilul lui simt artistic, ori ca interlocutorii lui nu se calcasera in picioare vreme de un deceniu la cozile pentru Adidasi de porc sau pentru hartie igienica, fapt e ca dezbaterile contemporane invadeaza spatiul virtual cu o violenta de soferi isterizati, urata si insetata de sange, care ma face sa am mari dubii cu privire la progresul universal.
Zoe Petre
Ziua vineri 10 auguste, 2007 http://www.ziua.net/english
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
