sâmbătă, octombrie 27, 2007
* Galeria de Arta Clasica Mondiala *
* VINCENT VAN GOGH *
BIOGRAFIA si LUCRARILE, Gogh, Vincent van 1853 - 1890
Pictor, Grafician, Desenator, Olanda
In prezent majoritatea picturilor lui Van Gogh sunt gazduite de muzeul care ii poarta numele. Dupa moartea din 1925 a Johannei vaduva lui Theo colectia a fost mostenita de fiul sau, Vincent Willem van Gogh (1890-1978). Ca urmare a initiativei statului olandez, care a decis sa construiasca un muzeu special dedicat lui Van Gogh, in 1962, Vincent Willem van Gogh, isi transfera picturile aflate in proprietatea sa nou infiintatei Fundatii Vincent van Gogh. Constructia cladirii noului muzeu, proiectat de arhitectul modernist olandez Gerrit Rietveld, incepe in 1969. Oficial muzeul isi va deschide portile in 1973. Incepand de atunci, cladirea adaposteste o vasta collectie a picturilor lui Van Gogh, preluata de la Fundatia Vincent van Gogh.
Vincent Willem van Gogh s-a nascut la 30 Martie, 1853, la Zundert, in sudul olandei, fiind fiul cel mare al lui Theodorus van Gogh, un preot si al Annei Cornelia Carbentus. Patru ani mai tarziu, in 1857 se naste si fratele favorit al lui Gogh, Theodorus (Theo).
La varsta de 16 ani, in Iulie 1869, van Gogh isi incepe ucenicia la Goupil & Cie, o firma internationala de intermedieri de arta cu sediul la Paris. Van Gogh lucreaza la Haga la o galerie-filiala a firmei condusa de unchiul sau Vincent. In August 1872, aflat la Haga, Vincent incepe sa-i scrie scrisori lui Theo. Corespondenta lor avea sa fie continuata timp de aproape 18 ani.
In Iunie 1873, van Gogh se muta la Goupil din Londra. Contactul cotidian cu operele de arta il ajuta sa pretuiasca picturile si desenele vazute. Devine un admirator al picturilor realiste ale lui Jean-Francois Millet si Jules Breton care reprezentau scene din viata rurala. Treptat insa van Gogh isi pierde interesul pentru pictura si se orienteaza spre studiul Bibliei. Van Gogh este transferat de la Paris, la Londra si din nou la Paris, pentru ca in cele din urma sa fie concediat de la Goupil in Martie 1876. Animat de o arzatoare dorinta de a-si ajuta semenii, Van Gogh se decide sa devina preot.
Vincent se reintoarce in Anglia in 1876 pentru a lucra ca invatator si preot asistent la o scoala-pensiune. In Noiembrie, Van Gogh isi tine prima sa predica. Interesul sau pentru Crestinismul evanghelic si intrajutorarea celor saraci devine obsesiv. Din cauza slabelor perspective profesionale, Van Gogh revine la Amsterdam in 1877. Deoarece i se refuza admiterea intr-o scoala teologica, Vincent intra la o scoala pentru misionari de langa Bruxelles de unde insa pleaca in Decembrie 1878 la Borinage, o zona cu mine de carbuni din sudul Belgiei, unde lucreaza ca simplu preot. Van Gogh se identifica cu minierii, dormind direct pe podea si respingandu-si originile. Comportamentul sau extrem ii atrage dizgratia bisericii si in cele din urma este concediat.
Dorinta arzatoare a lui Vincent de a se face util, se metamorfozeaza in speranta de a deveni un artist aflat in slujba Domnului. Astfel, el scria: "A incerca sa intelegi semnificatia reala a ceea ce marii artisti, maestrii seriosi, vor sa ne transmita in marile lor opere, este Dumnezeiesc; un om scrie ori ne-o spune intr-o carte; altul, intr-o pictura". Van Gogh se muta iarasi la Bruxelles si incepe sa studieze independent, uneori fiind asistat de artistul olandez Anthon van Rappard. Deoarece Vincent nu dispunea de mijloace de subzistenta, Theo, care continua sa lucreze pentru firma Goupil din Paris, il ajuta financiar. El va continua sa o faca cu regularitate pana la sfarsitul vietii lui Vincent. Din acest motiv, Van Gogh considera ca picturile sale erau rezultatul eforturilor lor combinate.
Cand se va decide sa devina un artist, nimeni nu ghicise imensul talent de care dispunea. Cu o surprinzatoare viteza, stilul sau desi oarecum grosolan dar in acelasi timp entuziast avea sa-si puna amprenta definindu-i o personalitate artistica puternica marcata de efectele sale de culoare precum si de simplismul dar si de neuitatul sau spirit componistic. In casa parintilor sai din Etten, Van Gogh isi va refina tehnicile de desen. Vincent pleaca de acasa la sfarsitul lui 1881 cand isi inchiriaza un studio in La Hague. Van Gogh isi realizeaza primele sale acuarele si studii de pictura in vara lui 1882. Unchiul sau Cornelis van Gogh ii comanda un numar de 12 tablouri care sa reprezinte Haga.
In Septembrie 1883 Vincent calatoreste in provincia Drenthe din nord-estul Olandei. Van Gogh picteaza peisaje si tarani, dar datorita singuratatii si lipsei materialelor adecvate, pleaca si de aici pentru a se stabili la Nuenen, in Brabant, unde avea sa locuiasca impreuna cu parintii sai. Mergand pe urmele lui Millet si Breton, din 1884 Van Gogh se decide sa devina un pictor al vietii rustice. Apar si unele tensiuni in momentul in care Vincent il acuza pe Theo ca nu depune un efort sincer si suficient pentru a vinde picturile pe care Van Gogh incepuse sa i le trimita.
In replica Theo il admonesteaza pe Vincent pentru coloritul intunecat al picturilor sale care nu se incadra in stilul Parizian la moda, pe care artistii Impresionisti il practicau si care excela in palete coloristice luminoase. In 1885, Vincent realizeaza Mancatorii de Cartofi, prima sa compozitie de anvergura dar si prima sa opera de arta. Dupa indelungata sa sedere in Brabant, Van Gogh paraseste Olanda pentru a se muta la Antwerp, un oras Belgian, in Noiembrie 1885. El nu se va mai intoarce de aici niciodata in patria natala. Van Gogh se simte revigorat de urbanismul Antwerp-ului scriind: "Aici am gasit filonul ideilor pe care mi le doream". Aici reuseste sa obtina necesarele accesorii de arta de calitate si sa expuna in colectii de arta olandeza si belgiana. Printre articolele exotice care patrundeau in Europa prin Antwerp se aflau si stampele Japoneze, pe care Van Gogh incepe sa le colectioneze. In Ianuarie 1886, Vincent se inscrie la Scoala de Belle-Arte din Antwerp dar se retrage dupa numai doua luni.
La inceputul lui 1886, Van Gogh se muta la Theo in Montmartre. Aceasta avea sa fie o perioada cruciala pentru dezvoltarea stilului sau de pictura. Theo, care era manager al filialei din Montmartre a firmei Goupil (numita acum Boussod, Valadon & Cie), il familiarizeaza pe Vincent cu the picturile lui Claude Monet si ale altor Impresionisti. Astfel el poate sa vada si invete cum manuiesc Impresionistii lumina si culoarea, precum si maniera in care acestia trateaza temele citadine si rurale.
Incepe sa se intalneasca cu artisti urbani moderni, printre care Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, si Camille Pissarro. Lucrarile de la Paris ale lui Vincent sunt marcate de efortul de asimilare a influentelor din anturajul sau; paleta sa coloristica devenind una luminoasa, iar tuseul mai apasat. Ca si restul Impresionistilor, Van Gogh isi selecteaza subiectele din peisajul cafenelelor si bulevardelor, precum si din cel al statiunilor de recreatie aflate pe malurile Senei. De la Georges Seurat si Paul Signac, Van Gogh deprinde tehnica Pointilismului “Care este folosita in arta zilelor noastre”, scria Van Gogh, “este ceva mult mai viu, mai puternic in culoare, mai intens”. Incapabil sa-si procure modelele care sa raspunda scopurilor sale, Vincent recurge la propria sa imagine: “Recurg in mod deliberat la oglinda deoarece in lipsa unui model pot lucra dupa bunul meu plac”. Astfel el picteaza pe putin 20 de auto-portrete la Paris. Experimentele in privinta stilului si culorilor se reliefeaza cel mai bine in seriile sale. Cele timpurii sunt executate in gri-uri si maron-uri in perioada din Brabant; aceste culori terne facand repede loc galben-urilor, rosului, verdelui, si albastrului, iar tusele sale se apropie treptat de cele ale Impresionistilor. Van Gogh ii scria surorii sale: "Intentia mea este de a demonstra cum o varietate de portrete diferite pot fi realizate de aceeasi persoana". Una dintre ultimele lucrari portretistice ale lui Van Gogh realizata la Paris, Auto-Portretul unui Artist, este o dramatica ilustrare a identitatii sale personale si artistice. Van Gogh picteaza de asemenea si in aer liber la Asnières, o mica localitate de langa Paris unde Impresionistii obisnuiau sa-si realizeze eseurile. Mai tarziu, Van Gogh ii scria surorii sale Wil: "Si cand am pictat peisajele la Asnières in vara asta, am vazut aici mai multe culori decat oricand inainte".
Printre noii prieteni pe care Van Gogh si-i face se aflau pictori pe care el ii numeste "artistii de pe Micul Bulevard" -- Toulouse-Lautrec, Signac, Bernard, si Louis Anquetin - artisti care erau tineri si nu atat de faimosi ca Impressionistii. El infiinteaza un fel de expozitie cu picturi de-ale sale si ale prietenilor sai intr-un restaurant din Paris. Artistii se intalneau adeseori in localul lui Père Tanguy, unde Van Gogh se intalnea cu regularitate cu Gauguin. Tanguy, care oferea cu generozitate ajutoare multor tineri artisti, expunea cateodata picturile lui Van Gogh in vitrina localului sau. Van Gogh isi cumpara stampe Japoneze pe care le studia cu mare atentie. El aranjeaza o expozitie de stampe Japoneze intr-o cafenea din Paris unde isi expune si propriile sale lucrari in care se regasesc contururi stilizate si coloritul expresiv inspirate din exemplele Japoneze.
La inceputul lui 1888, Vincent pleaca in Provence in sudul Frantei: "Am impresia ca-mi este aproape imposibil sa mai lucrez la Paris". Aici el inchiriaza un studio la Arles, poreclit "Casa Galbena", si il invita pe Paul Gauguin sa i se alature. In asteptarea venirii acestuia, Van Gogh picteaza o serie de peisaje cu floarea soarelui menite sa decoreze camera lui Gauguin. Paul avea sa descrie aceste picturi ca fiind "autentice Vincent". Inspirat de culorile stralucitoare si lumina puternica din Provence, Vincent executa pictura dupa pictura in propriul sau stil de expresie. “Mi-as da un ochi pentru acest colt de tara", ii scria el lui Theo. In timp ce in picturile de la Paris el acoperise o gama larga de subiecte si tehnici, cele de la Arles erau mai consistente ca abordare. Vincent Van Gogh intra intr-o perioada de activitate creativa intensa. El se lasa complet absorbit de picturile sale, fara sa intre in contact cu aproape nimeni: “Trec zile intregi fara sa schimb o vorba cu cineva". Singurul cu care intra in contact este postasul local, Joseph Roulin, caruia ii picteaza portrete ale intregii familii. Captivat de spectacolul primaverii din Provence, Vincent picteaza pomi fructiferi infloriti si apoi, in vara, scene ale vietii rurale. Van Gogh picteaza peisaje in aer liber, uneori realizate intr-o singura sesiune prelungita: “Lucrand direct in natura tot timpul, incerc sa retin ceea ce este esential". El identifica fiecare anotimp si subiect prin culori specifice: "Livezile prin roz si alb, campul prin galben". Culoarea devine astfel o unealta expresiva, si emotionala. In "Dormitor la Arles", Van Gogh isi reproduce camera cu o totala simplitate, utilizand tuse uniforme de culori complementare de oranj si albastru, galben si violet, rosu si verde.
Din pacate tensiuni personale se instaleaza intre Gauguin si Van Gogh. In Decembrie, Van Gogh cade prada a unui episod psihotic in care incearca sa-l taie pe Gauguin cu o lama de ras pentru ca mai tarziu sa-si taie o bucata din propria-i ureche stanga. Este internat intr-un spital din Arles unde ramane pana in Ianuarie 1889. Theo, aflat la Paris in acest timp, se casatoreste cu Johanna Bonger in primavara.
Dupa externarea din spitalul din Arles, el se interneaza de buna voie intr-un spital psihiatric din Saint-Rémy, la 15 mile de Arles. Van Gogh isi atribuia caderea consumului excesiv de alcool si tutun, abandonandu-le pe ambele. Temandu-se de o recidiva, in Mai 1889 el scria: "Imi doresc sa ma linistesc atat pentru propria-mi pace sufleteasca cat si pentru a celorlalti oameni". Medicul sau curant nota ca Van Gogh sufera de o "acuta manie cu halucinatii de vedere si auz". Desi cadea prada unor atacuri intermitente, Vincent transforma una din celulele alaturate intr-un studio, in care realizeaza o suita de 150 de picturi reprezentand lumea pe care el o percepea din camera sa, stergand gratiile care-i obturau vederea. In gradina din incinta spitalului el picteaza irisi, lilac, si copaci acoperiti de iedera. Mai tarziu lui Van Gogh i se permite sa iasa in afara spitalului, si aici el picteaza lanuri, cranguri de maslini, si copaci infloriti din peisajul rural. Regimul vietii de azil impuse ii confera lui Vincent o senzatie de stabilitate. Cand isi pierde increderea de a executa picturi originale, Van Gogh isi gaseste echilibrul pictand reproduceri dupa artistii sai favoriti, printre care Millet, Rembrandt si Delacroix. Van Gogh realizeaza peste douazeci de reproduceri dupa scenele rustice ale lui Millet, si recompune Pieta a lui Delacroix, in care Christ-ul barbos seamana oarecum cu el insusi. Ca urmare a unui atac deosebit de puternic, in care a incercat sa se otraveasca mancandu-si culorile, Van Gogh este fortat sa-si restranga activitatile de desen. Cat timp se afla la Arles si Saint-Rémy, Van Gogh isi expediaza picturile lui Theo la Paris. In pofida bolii sale, el picteaza capodopera dupa capodopera, precum Irisi, Plopi, si Noapte Instelata. Theo isi incuraja fratele: "Ele au o intensitate a culorii pe care nu o atinsesesi inainte... dar ai mers chiar mai departe de atat.... Am observat ca ai reprodus in multe din picturile tale... chintesenta gandurilor tale despre natura si fiintele vii". Dar si altii incep sa remarce lucrarile lui Vincent, de asemenea. Grupul de artisti progresisti Belgian "Cei Douazeci" include sase din picturile sale in expozitia lor din 1890. Cand Vincent Van Gogh isi expune picturile recente la Salonul Indépendentilor - doua din lucrarile sale din 1889 si apoi din 1890 – prietenii sai din Paris il asigura de succesul lor. "Multi artisti considera ca lucrarile tale au fost cele mai proeminente din expozitie", ii scria Gauguin. In Ianuarie 1890 se naste fiul lui Theo, Vincent Willem van Gogh.
Dupa lunga perioada de internare la Saint-Rémy, Vincent este mutat la Auvers-sur-Oise de langa Paris in Mai 1890. Aflat la adapost de tumultul vietii de la Paris, el se afla suficient de aproape pentru a putea fi vizitat de Theo. Van Gogh se lasa pe sine insusi in grija lui Paul Gachet, un medic homeopat si el insusi un pictor amator. Van Gogh se ataseaza imediat de Gachet, scriindu-i lui Theo ca si-a "gasit un prieten perfect in Dr. Gachet, care uneori imi este ca un alt frate". Gachet il sfatuieste pe Van Gogh sa se concentreze in intregime pe picturile sale. Vincent realizeaza o serie de portrete infatisand noul sau spatiu ambiental si peisajul inconjurator, printre care campurile si gradina pictorului Daubigny. Lucrand cu o mare intensitate, Van Gogh realizeaza aproape un tablou pe zi in urmatoarele doua luni. Vincent traverseaza acum o perioada linistita, si de stabilitate mentala. La inceputul lui Iulie Van Gogh il viziteza pe Theo la Paris. Theo tocmai isi pornise propria sa afacere, si il previne pe Vincent ca va trebui ca fiecare sa-si urmeze drumul sau. Puternic afectat de spusele lui Theo, lui Van Gogh ii sporeste anxietatea: "Viata mea este amenintata la insasi originea sa, si pasii mei devin sovaitori".
La 27 Iulie, 1890, Vincent Van Gogh iese pe camp si se impusca in piept. Este transportat inapoi la sanatoriu, unde moare doua zile mai tarziu, la 29 Iulie, la capataiul sau aflandu-se Theo. Van Gogh este inmormantat la Auvers pe 30 Iulie 1890. Printre participantii la funeraliile sale se afla Lucien Pissarro, Emile Bernard, si Père Tanguy. Bernard descrie cum sicriul lui Vincent era acoperit de flori galbene, "culoarea sa preferata.... Alaturate fiind, desigur, sevaletul, scaunelul pliant, si pensulele sale care au fost ingropate odata cu sicriul sau".
Picturile lui Van Gogh i-au ramas lui Theo, dar adevarata sa mostenire consta in puternica influenta pe care a exercitat-o asupra artistilor plastici ai secolului douazeci. Theo a gazduit o expozitie memoriala cu lucrarile lui Vincent Van Gogh in Septembrie 1890 in apartamentul sau din Paris. Propria sa sanatate cunoaste un declin precipitat, si la 25 Ianuarie, 1891, Theo moare si el. Vaduva sa se reintoarce in Olanda impreuna cu fiul lor minor si mostenirea lasata de sotul sau, colectia de picturi a lui Vincent Van Gogh.
Noapte Instelata, 1889, Ulei pe panza, 29.02 x 36.26 inch [73.7 x 92.1 cm]
Camp cu Ciori, 1890, Ulei pe panza
Camp cu Plopi, Saint-Remy, 1889, Ulei pe panza
Café-Terasa Noaptea, 1888, Ulei pe panza, 81 x 65.5cm - 31 x 26 Inch
Doi Plopi, 1889, Ulei pe panza
Dormitorul, 1889, Ulei pe panza, 28.98 x 36.34 inch [73.6 x 92.3 cm]
Seceris, 1889, Ulei pe panza
Florile soarelui, 1888, Ulei pe panza
Semanatoarea, 1888, Ulei pe panza
Café-ul de Noapte, 1888, Ulei pe panza, 28.5 x 36.26 inch [72.4 x 92.1 cm]
Podul Langlois din Arles cu Femei spaland, 1888, Ulei pe panza
O Pereche de Ghete, 1886, Ulei pe panza
Moara de la Galette, 1886, Ulei pe panza
Auto-Portret, 1886-1887, Ulei pe lemn
Auto Portret, 1887, Ulei pe panza, 44x37 cm
Secerisul, 1888, Ulei pe panza, 73x92 cm
Casa Galbena, 1888, Ulei pe panza, 92x72 cm
Migdali Infloriti, 1890, Ulei pe panza, 92x72 cm
Barci Pescaresti, 1888, Ulei pe panza, 80x64 cm
Curtezana, 1887, Ulei pe panza, 100x60 cm
FARA TITLU
* STIRILE ZILEI *
EDITORIALE
Premise pentru dezmembrarea Romaniei – George Damian – Ziua – citeste aici -
“Priviti ce se intampla in Europa ! Nu va sunt de ajuns problemele din Spania ? Nu sunt suficiente problemele care pot sa apara in Romania, putine sunt problemele cu care se confrunta la ora actuala Belgia ?”.Un capitan luat de ape – Oreste Teodorescu – Gardianul – citeste aici –
“Multa vreme l-am considerat pe Traian Basescu un catalizator al schimbarilor necesare in politica si societatea romaneasca, opunand figura lui jovial-mucalita scrobitilor cu gulere albe si conturi negre. Mai credeam ca domnia-sa, fiind militar de cariera, are alta constiinta decat fostii activisti de partid. Insa azi incep sa ma indoiesc de vointa lui de schimbare. Domnia-sa pare mai degraba sedus de propria imagine belicoasa si de obiective pragmatice pentru amicii din PD. In afara circului mediatic in care cativa carnatari sunt oferiti la masa poporului insetat de razbunare, nici un fapt remarcabil nu se petrece. Nici un mare corupt condamnat, nici un proiect concret de promovare a Romaniei ca o tara valoroasa, macar din punct de vedere cultural…”.ANALIZE SI COMENTARII
Presedintele Basescu a intrat din nou in incurcatura – Serban Orescu – Ziua – citeste aici -
“De ce insista presedintele Basescu atat de mult asupra reformei sistemului electoral ? Raspunsul este simplu: pe presedinte il doare faptul ca nu a reusit sa faca din Guvern o anexa a puterii sale. Si atunci ? Vrea sa scoata Partidul Liberal al premierului Tariceanu din Parlamentul viitor... Cum anume ? Prin organizarea de alegeri parlamentare si folosirea la maximum a popularitatii presedintelui statului. Este ceea ce permite votul uninominal majoritar in doua tururi, ceea ce nu a permis sistemul proportional existent. Lupta pentru putere este insa substratul... Imbracat in haina interesului general”.POLITICA
Basescu mai sparge o Coalitie – Ovidiu Banches & Cristian Andrei – Ziua – citeste aici -“Referendumul presedintelui divizeaza Coalitia pentru un Parlament Curat (CPC) - Alegeri Europene”.
Geoana, suspectat ca a facut blat cu Basescu – Adriana Dutulescu – Cotidianul – citeste aici -“Descinderea lui Traian Basescu la adunarea PSD de la Romexpo i-a facut pe social-democratii din aripa Iliescu-Nastase sa-l suspecteze pe Geoana ca se intelesese dinainte cu seful statului”.
ULTIMA ORA
La noapte dam ceasurile inapoi cu o ora – Andreea Ciuperca – Evenimentul Zilei – citeste aici -“Romania trece in aceasta noapte la ora de iarna, astfel ca ora 4.00 va deveni ora 3.00, ziua de maine fiind cea mai lunga din an”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
