Presedintele Basescu, cinism mafiot

-- Ca sa condamne comunismul ca regim criminal, presedintele Basescu a avut nevoie sa condamne Biserica Ortodoxa Romana si pe Intai statatorul Ei, dupa care a alergat si l-a decorat postum pe colaborationistul condamnat.
Comportamentul guvernantilor din timpul priveghiului Preafericitului Parinte Patriarh Teoctist a fost in conformitate cu solemnitatea trista a momentului. Spre deosebire de cei care au contestat participarea guvernantilor, fosti si actuali, la priveghi si la inmormantare, consider ca absenta lor ar fi fost o lipsa de consideratie fata de patriarhul disparut, de natura sa lezeze sensibilitatea nationala. De altfel, daca ar fi lipsit, ei ar fi fost lapidati din paginile ziarelor si din studiourile talk-show-urilor. Tot de acolo au fost condamnati pentru participare.
Minunea - adica, la noi, normalitatea - n-a durat decat trei zile, dupa care presedintele Basescu a facut uitata smerenia cu care in seara mortii Preafericitului s-a prezentat la catafalc, a stat cateva minute si a plecat. Lasandu-i pe oameni in durerea lor. Dar cu o zi inainte de inmormantare a fortat capitalul politic si electoral pe seama evenimentului intens emotional. Si l-a decorat post-mortem pe Patriarh. I-a conferit Steaua Romaniei cu colan, nemaiacordata pana acum nici unui roman. Patriarhul n-a cazut pe front, nici n-a venit sa moara in tara dupa un lung surghiun. Traian Basescu a avut tot timpul sa-l onoreze cat a fost in viata, asa cum a facut Emil Constantinescu, pentru vizita Papei Ioan Paul al II-lea, intru reintregirea Bisericii.
Dar nu-l putea decora pe cand traia. Cu umorul sau patriarhal, parintele Teoctist i-ar fi dat de inteles presedintelui Basescu sa precizeze motivul: pentru colaborarea cu regimul comunist, cum se arata in raportul Tismaneanu sustinut in Parlament de seful statului si preluat ca atare de presa stangii internationale. Ca sa condamne comunismul ca regim criminal, presedintele Basescu a avut nevoie sa condamne Biserica Ortodoxa Romana si pe Intai statatorul Ei, dupa care a alergat si l-a decorat postum pe colaborationistul condamnat. Sa ne explice cum vine treaba asta. Ori pastreaza la piept raportul Tismaneanu si atunci retrage decoratia Patriarhului, ori mentine ordinul privind decorarea Preafericitului si retrage de pe piata raportul Tismaneanu. Tertium non datur.
Anticomunismul e trendy. Retroactiv. Si selectiv. Cei care, inclusiv profitori ai comunismului, apara raportul Tismaneanu si-i condamna pe cei ce-l contesta uita ca nu era nevoie de nici un raport pentru condamnarea comunismului ca regim criminal.
Comunismul trebuia condamnat din start. Din decembrie 1989. N-a facut-o, insa, oficial, nici presedintele Constantinescu. Anticomunistul subit Basescu, presedintele (inca) nedeconspirat o putea face din oficiu, daca el chiar credea asa. Trecem peste faptul ca, daca ar fi considerat criminal regimul comunist, nu l-ar fi slujit in profit personal. Si daca s-ar fi cait pentru ca l-a slujit, si ar fi crezut sincer ca trebuie condamnat, ar fi facut-o fara sa i se ceara. Dar n-a facut-o pana ce Sorin Iliesiu, o personalitate a societatii civile si a vietii culturale, nu i-a cerut-o, plin de candoare. Si i-a ridicat cota procentuala.
Procentele primeaza. Panicat ca scade, iar premierul Tariceanu creste odata cu pensiile, presedintele Basescu a alergat, de la cripta Patriarhului, la groapa de la Glina, ca "sa arate ca se poate" sa dispara gunoiul peste noapte. Asa cum n-a aratat cat era primar general. Acum, si-a mobilizat clientela, care l-a servit cu un milion de euro salubrizare. Pentru lucrarile de data trecuta. Si viitoare. Plus floricele pe campii. Tupeu macho si cinism mafiot. Iar populatia, extaziata. Vorba lui Marin Preda: Ce, suntem un popor de idioti ?!

Roxana Iordache
Ziua luni 6 august, 2007

Sutana cu epoleti

Oricat si-ar dori societatea civila sa vada rupt lacatul de pe dosarele de la Securitate ale preotilor, BOR nu da semne ca ar putea lasa trecutul sa iasa la lumina.
Sa presupunem ca Nicolae Ceausescu nu e mort. Traieste, ca-n bancuri, pe o insula. Pustie sau virgina, ce conteaza ? Ideea e ca traieste, alaturi de tovarasa, cu speranta ca, intr-o buna zi, istoria va face o pirueta, un triplu axel cu dublu tulup, o tumba, va face ce vrea ea, numai sa-l readuca pe el in postura de carmaci. Ii dam aceasta sansa. De aici povestea devine previzibila: soc, democratie, UE, euro, Iliescu, NATO, marinar, Irak. Unde e Saddam ? Ceausescu ar avea insa si cateva surprize placute. Da, tovarase, nu este chiar totul pierdut. Sunt cateva institutii, patriotice, care v-ar putea primi, in calitatea dumneavoastra de fost impuscat, ca-n vremurile in care geamurile erau sterse cu „Scinteia“.
Istoria a facut si cvadruplu tulup, si triplu lutz, si poc ! Altfel nu s-ar putea explica cum de a ajuns astazi Biserica Ortodoxa Romana sa fie cea mai pregatita institutie pentru o astfel de cadere in trecut. Daca se grabea putin, Ceausescu il gasea acolo unde l-a lasat si pe Patriarhul Teoctist. Putea sa-i multumeasca, cu o intarziere de 17 ani, pentru telegrama de sustinere pe care i-a trimis-o in 20 decembrie. Atunci, era putin ocupat: impusca grupuri de satanisti care se dedau la „Tatal Nostru“ in strada, la Timisoara. Dar chiar si fara Teoctist, carmaciul ar avea, in continuare, pe cine sa se bazeze. Cadrele de nadejde sunt la locul lor. Neclintite.
Iar pentru cei care cadelniteaza astazi cu prea mult avant revolutionar solutia este la indemana. Ion Popescu, fostul sef al departamentului Culte din partea PCR, este disponibil. Si este la fel de performant ca pe vremuri. Memoria l-a tinut foarte aproape de cele sfinte si dupa decembrie 1989. Nu a abandonat cauza. A pastorit cu piosenie Banca Internationala a Religiilor. Pana la falimentare. Dar nu si-a uitat oitele, care, in functie de grade, au beneficiat de pe urma transformarii economiilor populatiei in duhul sfant. De unde si frumosul basm urban cu credinciosul (in fostul regim) care a atins fericirea lovindu-se „cu tampla de stele pina cand“/epoletii i-au cazut.
Dar cu BOR nu e de glumit. Dupa modelul politicienilor care vad in orice dosar penal deschis pe numele lor un atac la adresa partidului din care provin, asa si inaltul cler vede in orice incercare de limpezire a trecutului sau comunist si securist un atac la adresa Bisericii. Raul facut - o metoda de „dainuire“. Turnatoria - un compromis pentru salvarea spirituala a neamului. Bisericile daramate egal vieti salvate. Exista raspunsuri pentru orice intrebare. Una peste alta, BOR da semne ca l-ar accepta mai usor pe Ceausescu inapoi pe tron decat sa scoata dosarele Securitatii de sub pulpana. De ce le-ar scoate, sta bine in sondaje. Fara sa faca nimic. De cele mai multe ori tace chitic, asa cum a tacut, de exemplu, cand minerii bateau bucuresteni pentru simplul fapt ca purtau barba. Tacerea este una complice. Este tacerea cu care se platesc si astazi faptele de vitejie comunista care sunt consemnate in dosarele de cadre ale unor inalti ierarhi. Atunci de ce sa ne miram ca procedura de alegere a unui nou patriarh a inceput cu stangul, ca sa nu spunem cu stanga ? Secretomanie combinata cu multa teorie despre teoria conspiratiei. Si cam atat. Semnele ca ar exista in interiorul BOR cineva dornic sa aplice lustratia pe institutia care vorbeste cel mai bine despre morala intarzie sa apara. Ceausescu nu trebuie sa se grabeasca.

Ciprian Ranghel
Cotidianul luni 6 august, 2007

Nasii politicii romanesti

Evenimentul zilei prezinta astazi cinci din cei zece politicieni plasati pe locurile 11-20 in "topul papusarilor". Unii si-au pierdut influenta, altii sunt la inceput de drum.
“Evenimentul Zilei” deschide seria celor 20 de “nasi” ai politicii romanesti. Astazi va prezentam cinci oameni politici din esalonul doi al maestrilor-papusari, care, desi si-au mai pierdut mana la combinatii de culise, au rolul lor in marile jocuri.
Secunzii primilor zece maestri-papusari selectati de EVZ sunt politicieni cu influenta. Fie oameni politici care au pierdut, in timp, din greutatea de odinioara, fie actori mai tineri, in devenire.
Fara a fi sefi de partide, fara a avea functii in institutii-cheie, micii combinatori nu sunt de neglijat in marile negocieri politice. Unii si-au pierdut pozitia, dar nu si parghiile pentru a influenta curentele de opinie din interiorul partidelor. Altii au in spate procente mici, dar sunt mai deschisi la discutii, chiar mai respectati decat marii lideri.
O alta categorie vine din urma, a celor care au prins cateva sfori in ultimii ani, dar influenta, ca si legitimitatea lor sunt inca discutabile. Cel mai probabil, ei vor face insa cartile sub valul de alegeri europarlamentare, locale si generale din 2008-2009.
Relu Fenechiu
Baronul PNL de Iasi s-a specializat in descoperirea de tinere talente
A ajuns cunoscut opiniei publice din Romania dupa ce trei oameni cu care are legaturi stranse au ajuns ministri: Cristian David (Interne), Tudor Chiuariu (Justitie) si Cristian Adomnitei (Educatie).
Ajuns in fruntea PNL Iasi datorita unei averi consistente - pentru care a si intrat recent in vizorul DNA -, Relu Fenenchiu a reusit dupa alegerile din 2004 sa-si impuna oamenii in institutii-cheie ale judetului Iasi. Cel mai cunoscut caz a fost tanarul prefect Radu Prisecariu, ramas fara functie in urma unor acuzatii de coruptie.
Esecul nu l-a descurajat insa si a trecut la politica la nivel inalt, ajutat de relatia sa cu avocatul Mihai Vlasov, socrul lui Cristian David. Chiar daca David a ajuns ministru de interne in principal pentru ca face parte din grupul condus de Bogdan Olteanu, influenta lui Fenechiu asupra noului executiv nu poate fi negata.
Tudor Chiuariu, actualul ministru al justitiei, a fost avocat si consilier juridic al firmelor patronului Relu Fenechiu. Ministrul educatiei, ieseanul Cristian Adomnitei, a urcat in ierarhia PNL cu sustinerea lui Relu Fenechiu, de care il leaga inceputurile sale in afaceri.
Adrian Nastase
Fostul premier incearca sa-si resusciteze cariera politica muribunda
Adrian Nastase, un politician atent la imaginea sa, a avut grija sa nu apara drept un om al culiselor. I-a placut intotdeauna sa fie in fata, dar asta nu inseamna ca nu a fost in mijlocul celor mai multe combinatii politice.
Pana in 2005, puterea lui s-a construit in jurul relatiei cu Ion Iliescu, seful necontestat al PSD. Declinul lui Iliescu a insemnat si inceputul declinului lui Nastase. Scandalul de coruptie Zambaccian-matusa Tamara i-au naruit si in interiorul PSD credibilitatea si forta.
Nastase nu vrea sa capituleze insa si a declansat un joc pentru recastigarea partidului. Tocmai acest statut de marginalizat, de exilat, l-a obligat sa adopte tactica sforariilor de culise.
Mai mult, obiectivul sau politic - sa-l inlocuiasca pe Geoana in fruntea PSD - se preteaza tocmai la asemenea gen de masinatiuni. Nastase incearca sa polarizeze in jurul sau toate nemultumirile din PSD creand astfel un grup de sustinere care la momentul oportun sa-i ceara revenirea in fruntea partidului.
Miron Mitrea
Un maestru al combinatiilor PSD care l-a eclipsat chiar si pe Hrebenciuc
Pana de curand, Miron Mitrea a fost unul dintre cei mai importanti lideri politici informali. Influenta sa in PSD, accesul la resurse, relatiile cu politicienii din alte partide, dar si abilitatile de negociator au facut din Mitrea un personaj care l-a eclipsat de multe ori pe Viorel Hrebenciuc, maestrul masinatiunilor politice.
De cele mai multe ori, cei doi au fost chiar in competitie. Daca nu ar fi fost marginalizat in partid, Mitrea ar fi fost cu siguranta in acest moment in topul primilor trei combinatori politici. Varful influentei sale politice s-a inregistrat in perioada 2002-2006, cand a condus unul dintre cele mai bogate ministere - Transporturile.
A fost nelipsit din toate aranjamentele de culise. A avut o contributie importanta la blocarea revenirii lui Iliescu in conducerea PSD si, implicit, la alegerea lui Mircea Geoana. Influenta lui Mitrea a contat foarte mult in debarcarea lui Adrian Nastase, in martie 2006. Ultima combinatie, esuata insa, a fost cea de la Congresul PSD din decembrie 2006, cand aranjamentele de culise l-au lasat fara pozitia de numarul 2 in PSD.
Lucian Bolcas
Moderatul din PRM este al doilea purtator de mesaje dupa C.V. Tudor
PRM - partid de lider, remorca a lui Corneliu Vadim Tudor - are in randurile sale un personaj indispensabil: avocatul Lucian Bolcas. Deputat si membru fondator al PRM, Bolcas este, de ani buni, principalul purtator secundar de mesaj al acestei formatiuni politice. De-a lungul timpului s-a remarcat prin pozitii moderate.
In ciuda varstei, 65 de ani, deputatul PRM s-a dovedit una dintre figurile cele mai dinamice ale partidului, fiind o prezenta activa pe scena politica, atat in campaniile electorale, dar mai ales in parlament.
La Camera, el este recunoscut drept negociatorul PRM de liderii celorlalte grupuri parlamentare care prefera un personaj mai flexibil decat unul radical cum este C.V. Tudor.
Lucian Bolcas respinge insa faptul ca ar fi negociatorul-sef al partidului: „Probabil faptul ca, in cursul legislaturii trecute, am fost liderul grupului PRM de la Camera ii face pe liderii celorlalte partide sa discute tot cu mine”.
Laszlo Tokes
Episcopul reformat poate bloca accesul UDMR in Europa
Episcopul reformat, Laszlo Tokes (55 de ani), reprezentantul de frunte al radicalilor maghiari, si-a dovedit in ultimul an influenta si puterea de negociere, in contextul unui UDMR vazut in declin de imagine si de voturi.
Daca va merge ca independent in alegerile pentru Parlamentul European, UDMR risca sa nu acceada in acest for. Avand sustinerea a sase dintre cele mai importante organizatii maghiare, Tokes a reintrat pe scena politica cu ocazia pregatirii alegerilor europene, cu sustinerea declarata a presedintelui FIDESZ, Viktor Orban.
Pozitia episcopului a devenit foarte importanta cand Marko Bela l-a invitat la discutii pentru a ocupa un loc pe lista UDMR, motivand ca Uniunea ar putea pierde alegerile daca Tokes refuza.
Dupa 1989, cand a fost una dintre scanteile declansarii Revolutiei la Timisoara, episcopul Tokes a devenit presedinte de onoare al UDMR, iar in februarie 2003 i s-a retras titlul, dupa ce a intrat in disputa cu conducerea Uniunii.

Romulus Georgescu, Florin Ciornei, Alexandra-Livia Dordea & Andi Manciu
Evenimentul zilei luni6 august, 2007

CNSAS sau demagogia pe stil nou

A critica CNSAS pentru lipsa de performanta e pura demagogie atunci cand ai fost de la inceput in conducerea sa.
Existenta zbuciumata de aproape opt ani a CNSAS arata de parca aceasta institutie a fost lovita de blestem. Nascut in chinuri, prin adoptarea unei legi promovate de Ticu Dumitrescu si schingiuit de propriii colegi, CNSAS a fost mereu in mijlocul scandalului si in criza de sefi buni. Poate, de fapt, tocmai aceasta a fost marea sa infirmitate: lipsa unui sef care sa inteleaga miza deconspirarii, sa poata face fata presiunilor si avalansei de dosare. Cel care parea un cercetator cuminte de provincie, Gheorghe Onisoru, s-a lasat rapid sedus de inaltimea functiei si a cedat avansurilor facute, de-a lungul a sase ani, de politicienii de diferite culori. Dupa ce, ani buni, ca simplu membru in Colegiu, a fost printre putinii care a devoalat abuzurile si mistificarile din institutie, Claudiu Secasiu s-a lasat doborat de birocratia tipica a unei institutii de stat. Ca un adevarat politician, desi de meserie e violonist, Ladislau Csendes a incercat, la alegerea sa recenta in aceeasi functie, sa promita marea cu sarea, sa speculeze greselile si neglijentele predecesorilor pentru a arata cat de mult are de facut si va face el in fruntea CNSAS. Initiativa ar fi fost laudabila daca, in iulie 2007, el ar fi picat la CNSAS si nu ar fi fost acolo inca din momentul infiintarii lui. Domnul Csendes a fost ales presedinte intr-o miercuri, promitand ca peste doar doua zile, adica vineri, va incepe informatizarea arhivei. In urma cu cateva zile, provocat de marturisirea colaborarii cu Securitatea a viceprimarului Razvan Murgeanu, curat potrivit CNSAS, Ladislau Csendes a facut din nou cateva declaratii bine gandite. Cica institutia pe care o conduce are restante mari la verificarile din oficiu ale unor politicieni, dosarele zac in arhive nedeschise, iar unii angajati se fac vinovati de neglijenta in serviciu. Asta da surpriza, mai ales pentru cineva care, cel putin teoretic, a fost acolo permanent de la inceputul lui 2000, fara a mai pune la socoteala faptul ca domnul Csendes a detinut multa vreme chiar functii de conducere - secretar al Colegiului, respectiv vicepresedinte. Lipsa de interes si neimplicarea de pana mai ieri a presedintelui CNSAS in problemele institutiei ar putea fi trecute cu vederea daca macar astazi el ar arata ca rezolva realmente o problema. Dar el nu iese public sa ne spuna ce a facut, ci ce nu s-a facut pana acum. Seful care sa se priceapa si la manageriat arhivele, si la strunit imixtiunile politice se lasa, asadar, asteptat la CNSAS.

Mirela Corlatan
Cotidianul luni 6 august, 2007