Sutana cu epoleti

Oricat si-ar dori societatea civila sa vada rupt lacatul de pe dosarele de la Securitate ale preotilor, BOR nu da semne ca ar putea lasa trecutul sa iasa la lumina.
Sa presupunem ca Nicolae Ceausescu nu e mort. Traieste, ca-n bancuri, pe o insula. Pustie sau virgina, ce conteaza ? Ideea e ca traieste, alaturi de tovarasa, cu speranta ca, intr-o buna zi, istoria va face o pirueta, un triplu axel cu dublu tulup, o tumba, va face ce vrea ea, numai sa-l readuca pe el in postura de carmaci. Ii dam aceasta sansa. De aici povestea devine previzibila: soc, democratie, UE, euro, Iliescu, NATO, marinar, Irak. Unde e Saddam ? Ceausescu ar avea insa si cateva surprize placute. Da, tovarase, nu este chiar totul pierdut. Sunt cateva institutii, patriotice, care v-ar putea primi, in calitatea dumneavoastra de fost impuscat, ca-n vremurile in care geamurile erau sterse cu „Scinteia“.
Istoria a facut si cvadruplu tulup, si triplu lutz, si poc ! Altfel nu s-ar putea explica cum de a ajuns astazi Biserica Ortodoxa Romana sa fie cea mai pregatita institutie pentru o astfel de cadere in trecut. Daca se grabea putin, Ceausescu il gasea acolo unde l-a lasat si pe Patriarhul Teoctist. Putea sa-i multumeasca, cu o intarziere de 17 ani, pentru telegrama de sustinere pe care i-a trimis-o in 20 decembrie. Atunci, era putin ocupat: impusca grupuri de satanisti care se dedau la „Tatal Nostru“ in strada, la Timisoara. Dar chiar si fara Teoctist, carmaciul ar avea, in continuare, pe cine sa se bazeze. Cadrele de nadejde sunt la locul lor. Neclintite.
Iar pentru cei care cadelniteaza astazi cu prea mult avant revolutionar solutia este la indemana. Ion Popescu, fostul sef al departamentului Culte din partea PCR, este disponibil. Si este la fel de performant ca pe vremuri. Memoria l-a tinut foarte aproape de cele sfinte si dupa decembrie 1989. Nu a abandonat cauza. A pastorit cu piosenie Banca Internationala a Religiilor. Pana la falimentare. Dar nu si-a uitat oitele, care, in functie de grade, au beneficiat de pe urma transformarii economiilor populatiei in duhul sfant. De unde si frumosul basm urban cu credinciosul (in fostul regim) care a atins fericirea lovindu-se „cu tampla de stele pina cand“/epoletii i-au cazut.
Dar cu BOR nu e de glumit. Dupa modelul politicienilor care vad in orice dosar penal deschis pe numele lor un atac la adresa partidului din care provin, asa si inaltul cler vede in orice incercare de limpezire a trecutului sau comunist si securist un atac la adresa Bisericii. Raul facut - o metoda de „dainuire“. Turnatoria - un compromis pentru salvarea spirituala a neamului. Bisericile daramate egal vieti salvate. Exista raspunsuri pentru orice intrebare. Una peste alta, BOR da semne ca l-ar accepta mai usor pe Ceausescu inapoi pe tron decat sa scoata dosarele Securitatii de sub pulpana. De ce le-ar scoate, sta bine in sondaje. Fara sa faca nimic. De cele mai multe ori tace chitic, asa cum a tacut, de exemplu, cand minerii bateau bucuresteni pentru simplul fapt ca purtau barba. Tacerea este una complice. Este tacerea cu care se platesc si astazi faptele de vitejie comunista care sunt consemnate in dosarele de cadre ale unor inalti ierarhi. Atunci de ce sa ne miram ca procedura de alegere a unui nou patriarh a inceput cu stangul, ca sa nu spunem cu stanga ? Secretomanie combinata cu multa teorie despre teoria conspiratiei. Si cam atat. Semnele ca ar exista in interiorul BOR cineva dornic sa aplice lustratia pe institutia care vorbeste cel mai bine despre morala intarzie sa apara. Ceausescu nu trebuie sa se grabeasca.

Ciprian Ranghel
Cotidianul luni 6 august, 2007