Sah la natiune

--"Pe tabla de sah au ramas doar nebunii, prefacandu-se ca joaca partitura tuturor celorlalte piese, dar gonind mereu cum stiu ei, in diagonala".
In baltirea caniculara de sfarsit de august, pata oarba a anului, in politica romaneasca nu se mai aude decat harsaitul usor al pieselor de sah pe esichier.
Ca in parcurile cu pensionari, piesele se muta ezitant, mana sovaie deasupra damei sau a pionului, chibitii fac grimase de aprobare sau dezaprobare, concentrati de parc-ar fi in joc insasi viata lor, pe cand, de fapt, e o partida de ageamii si viata e in alta parte...
Vremurile s-au schimbat, s-a intors foaia si, odata cu ea, si cutia de lemn pirogravat a politicii noastre.
Pan-acum cativa ani jucam table pe fata cealalta, zuruind zgomotos zarurile, pocnind pulurile unul peste altul, iar audienta racnea din toti bojocii. Minerii faceau poarta-n casa, poporul ameninta cu fuga din Egipt, zarurile masluite aduceau acelasi zambet larg la putere...
De cand ne-am civilizat si noi, preferam iezuitismul snob al tablei de sah. Pensionarii sunt insa aceiasi, si mana lor, deprinsa la azvarlit perechea de maselute punctate, apuca gingasa coronita a regelui cu multa suspiciune.
Dar ce fel de sah o mai fi si asta care se joaca in politica noastra ? Aici, mandatarii diverselor segmente ale comunitatii, reuniti in parlament, nu ii mai reprezinta de mult pe cei care i-au trimis acolo. Migrand de la un partid la altul, dezicandu-se peste noapte de principii si promisiuni, oamenii nostri politici nu mai sunt piese de sah decat cu numele, caci in realitate sunt intersanjabili ca niste boabe de fasole intr-un tintar de doi bani.
Partidele politice, la randul lor, nu mai sunt albe sau negre, ci de diverse nuante de maroniu, ca sa nu spun altfel. In sfarsit, scopul nobil al acestui joc intr-o democratie, asigurarea binelui comun, e ignorat cu desavarsire. Jocul absurd din vasta cutie a Casei Poporului s-a autonomizat, se autogenereaza, si-a ajuns suficient siesi asemenea celui jucat de Alice in tara din oglinda.
Esichierul nu mai reprezinta la scara natiunea, ci e doar o bursa unde se fac si se desfac interese particulare, orgolii, vanitati.
Aliantele intre partide si numaratoarea de voturi si-au ajuns scop in sine. Fiecare partid vrea sa creasca, sa domine, sa intre la guvernare. Ca sa faca, ce ? Asta nu mai stie. Caci platforma sa politica e o hartie fara valoare, pozitionarea sa la dreapta, centru sau stanga n-are legatura cu segmentele sociale reprezentate, legatura sa cu lumea reala e nula.
Ce, sau pe cine reprezinta, de pilda, Partidul Democrat ? Daca nu raspundem cu ochii-nchisi „pe presedintele Basescu”, n-avem niciun alt raspuns. Desprins din FSN, condus odinioara de Petre Roman, intrat apoi pe orbita lui Basescu, democratii n-au nici personalitate, nici personalitati, nici macar cat PSD-ul.
El este azi preferatul electoratului nu pentru ca este cel mai bun partid, ci fiindca, nefacand nimic, n-a facut macar boacanele catastrofale ale celorlalte. Atata vreme cat Partidul Liberal a fost decent, eu il preferam cu mult democratilor in Alianta D.A. Macar avea un trecut extraordinar si niste oameni de valoare in randul lui.
Dar, in ultimele luni, liberalii au pierdut personalitatile (Stolojan, Valeriu Stoica, Mona Musca etc.) si s-au dedat unor practici fanariotice atat de fatise, ca azi nu-i mai crediteaza nimeni si au ajuns la mana marilor lor dusmani traditionali, social-democratii. PD-ul, in schimb, a stat in banca lui, n-a participat la puciul demiterii presedintelui, nu si-a pus poalele peste cap. Si uite-asa am ajuns sa preferam mediocritatea fada, care straluceste insa in comparatie cu mizeria si ticalosia din jur.
Sahistii de doi bani s-au adunat mai toti in clubul de pensionari al PSD-ului, unde dau simultane harsitii in rele Iliescu si Hrebenciuc, cei care-l agita pe Geoana deasupra estradei de teatru de papusi, pe cand, sub draperie, muta piesele unul contra celuilalt si ambii contra marionetei din varf.
Ca si PNL, si PSD-ul s-a aplecat pe-o rana si se duce incetisor la fund, dar maniacii sahului politic continua partida, si-o vor duce mai departe pana ce toate piesele au sa le alunece de pe tabla de sah. Cu carnetelul si creionul sau tocit, Iliescu ii demonstra deunazi lui Geoana ca motiunea sa n-are cum sa treaca, si ca daca, totusi, trece, va fi mai rau decat daca n-ar trece.
Si batranul comunist are dreptate, caci nici o combinatie posibila azi pe tintarul romanesc nu-i poate aduce la guvernare pe PSD-isti, iar daca ii va aduce, abia atunci ar fi dezastrul lor deplin. Asta i-ar mai lipsi azi PSD-ului: sa mai guverneze si tara, nefericitii, dupa toate nefacutele din ultimul timp.
Celelalte partide sunt ca si cum n-ar fi. Ungurii s-au spart in doua, radicalii si inca-si-mai-radicalii, PRM-ul a fost mereu spart in doua in insasi persoana liderului sau charismatic, PC-ul a jucat mereu sah la perete, iar Partidul Noii Generatii, adica Becali upgraded by Dan Pavel, n-a trecut niciodata de turca(na) stramoseasca.
Caci sahul nostru este un sah original, adaptat specificului romanesc, cu regele si regina alungati din tara, cu caii impuscati pe sant de comunisti, cu turele parasite si neispravite, cu pionii asteptand marirea pensiilor. Pe tabla de sah au ramas doar nebunii, prefacandu-se ca joaca partitura tuturor celorlalte piese, dar gonind mereu cum stiu ei, in diagonala.
Intre timp, bagatele ca alegerile europarlamentare, votul uninominal sau Legea lustratiei, ca sa nu mai vorbim despre nevoile de zi cu zi ale comunitatii, sunt lasate de izbeliste, ca doar n-au intrat zilele-n sac. De fapt, ma ia groaza cand ma gandesc pe cine vom mai trimite si la Bruxelles sa ne reprezinte tara. Caci tot dintre ei au sa fie, personalitatile accentuate din PSD, PRM, PC, vizibili ca bomboana pe coliva, daca nu cumva nefericitii europeni se vor pomeni in plusul albastru din stal cu voievodul Gigi Becali insusi...

Mircea Cartarescu
Evanimentul zilei vineri 24 august, 2007 http://www.evz.ro