Daca pana acum, premierul Tariceanu parea a nu pricepe ca guvernul sau traieşte doar cuplat la aparate, iar ministrul Remes era mort de-a binelea inca din noaptea umflarii lui Muresan, poate ca acum va intelege, in cel de-al treisprezecelea ceas. Adica in momentul in care deja este prea tarziu.
Imaginile difuzate pe postul public de televiziune l-au terminat pe Remes. Poate sa spuna el orice. Degeaba ! Doar o intreaga natiune l-a vazut luand spaga ! Ca imaginile au fost sau nu smecherite (nici n-aveti idee cate se pot face la masa de montaj !), ca au fost sau nu luate cu respectarea legislatiei, ca in plic erau sau nu 15.000 de euro… cui ii mai pasa ?Judecatorii se vor pronunta, candva, asupra cazului. Dupa o perioada de varf, interesul mass-mediei asupra procesului se va reduce si povestea va fi expediata undeva intr-o stire de subsol. Urmarile politice se consuma insa acum, sub ochii nostri. In realitate, alaturi de Remes, se scufunda si premierul, impreuna cu intregul sau guvern.
Doar Tariceanu l-a girat public pe ministrul sau ! Orbit de ideea ramanerii in Palatul Victoria pana in 2008, premierul si seful liberalilor nu a inteles ca nu dispune de mijloace, in arsenalul de procedee democratice, pentru a rezista atacurilor pe toate fronturile: politic, judiciar si, iata, mediatic.
O parasire a guvernarii imediat dupa motiunea de cenzura ratata ar fi putut insemna o lovitură interesanta a liberalilor: ar fi aratat ca nu ei sunt cei care fac compromisuri cu PSD, ci exact partizanii lui Basescu. Si ar fi aratat ca nu se agata de putere.
Acum, nimic din toate acestea ! Motiunea de cenzura de la TVR – caci asta a fost ! - trimite acasa Guvernul Tariceanu, acoperit de rusine. Ca asta se va intampla azi, saptamana viitoare sau peste un an, iarasi, politic vorbind, nu mai are mare importanta.
Altceva e important pentru noi, cei care privim acest razboi situati departe de mizele lui uriase. Important este, de exemplu, ca incepem sa traim intr-o societate in care deconturile politice nu se mai fac in parlament, ci in
Piata Universitatii, in care oamenii sunt condamnati public inainte de a fi dovediti de justitie, in care rafuielile politice se transeaza in direct si la ora de varf pe ecranul televiziunii nationale, in care a-ti pune intrebari si a le formula public devine o atitudine blamabila si, in orice caz, suspecta.Si mai este o intrebare, la care nu stiu cine ne poate raspunde: oare pentru ce trebuie sa platim un asemenea pret ?
Ovidiu Nahoi
Adevarul joi 11 octombrie, 2007 http://www.adevarul.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu