* HENRI MATISSE *
BIOGRAFIA si LUCRARILE, Matisse, Henri 1869 - 1954
Franta
Matisse s-a nascut la Le Cateau-Cambrésis in nordul Frantei la 31 Decembrie, 1869. Fiu al unei familii din clasa-mijlocie, Matisse a studiat si a inceput sa practice avocatura. In 1890, oarecum printr-o intamplare, ca urmare a recuperarii lente in urma unei crize de apendicita, a inceput sa fie atras si sa practice pictura. In 1892, dupa ce a decis sa-si abandoneze cariera de avocat, Matisse vine la Paris pentru a studia formal artele plastice. Matisse intra in studioul lui Gustave Moreau de la Scoala de Arte-Frumoase unde ii intalneste pe Camoin, Manguin, Marquet si Jean Puy.
Primii indrumatori ai lui Matisse posedau o formatiune academica fiind totodata si relativ conservatori; motiv pentru care stilul initial al lui Matisse a fost o forma conventionala de naturalism, in respectiva perioada el realizand o serie de reproduceri dupa maestri renumiti. Matisse a studiat mai mult arta contemporana, in special pe cea a impresionistilor si, in urma experimentelor in materie, isi dobandeste o reputatie de membru rebel in cadrul clasei de studiu in care invata.
Adevarata eliberare artistica a lui Matisse, in termenii utilizarii culorii in reproducerea formelor si organizarea planurilor spatiale, survine ca urmare a influentei pictorilor francezi Paul Gauguin si Paul Cézanne precum si a artistului plastic olandez Vincent van Gogh, ale caror lucrari Matisse le studiaza indeaproape incepand din 1899. Apoi, in 1903 si 1904, Matisse face cunostinta cu stilul pointilist al lui Henri Edmond Cross si Paul Signac. Cross si Signac experimentau un nou stil utilizand juxtapunerea unor mici pete (asa-numitele “puncte”) de culoare pura pentru a obtine o vibratie vizuala puternica a culorilor intense. Matisse adopta tehnica lor si, la capatul unor repetate modificari, obtine pete de culoare amanuntite.
Incepand din 1905 Matisse a realizat unele dintre cele mai indraznete lucrari ale carierei sale, inclusiv un tablou al sotiei sale, Linii Verzi (Doamna Matisse) (1905, aflat in Muzeul de Arta, Copenhaga). Titlul se referea la liniile de culoare verde intens care definesc sprancenele si nasul Doamnei Matisse. In acelasi an Matisse isi expune acest tablou precum si altele similare alaturi de lucrari ale altor artisti si prieteni, ca Andre Derain si Maurice de Vlaminck. Impreuna, grupul a fost numit al salbaticilor (mai concret, “al animalelor salbatice”) ca urmare a excesului de emotionalism la care ei faceau recurs in arta, a folosirii culorilor vii, precum si a recursului la linii ferme.
Cum acum Matisse era privit ca un lider al radicalismului in arta, el incepe sa dobandeasca aprrecierea unui numar din ce in ce mai mare de critici de arta influenti precum si pe cea a colectionarilor, printre care se numara si scriitoarea expatriata din America, Gertrude Stein si familia acesteia. Printre numeroasele comenzi importante pe care Matisse le primeste s-a numarat si cea a unui colectionar rus care i-a comandat o seie de picturi murale ilustrand scene de dans si muzica (ambele realizate in 1911; si aflate in prezent la muzeul Ermitaj, din Saint Petersburg).
In general, temele preferate ale lui Matisse au fost realizate intr-o maniera ideala; ele ilustrand abilitatea artistului de a recurge liber la inventivitate precum si predispozitia sa pentru jocul cu formele si expresia. Picturile lui Matisse reprezentand dansatoare, dar si figuri umane in general, impresioneaza in primul rand prin formele expresive dar si prin detaliile particulare de natura anatomica, in al doilea rand. Matisse si-a extins principiile creatiei sale si in alte domenii ale artei; ca de exemplu in sculpturile sale in bronz, precum si in desenele si gravurile destinate unor numeroase publicatii, toate evidentiind aceleasi contururi expresive pe care le-am intalnit si-n picturile sale.
Desi sofisticat intelectual, Matisse pune in evidenta importanta instinctului si intuitiei in realizarea unei opere de arta. Matisse sustinea ca un artist nu trebuie sa detina un control total asupra culorilor si a formelor; in schimb, culorile, tusele si liniile, trebuie sa se subordoneze sensibilitatii artistului in modul in care ele pot fi folosite in relatia dintre ele. Matisse impresioneaza si prin capacitatea de a se lasa pe sine insusi in prada jocului fortei culorilor si al desenului, fapt care explica ritmicitatea, dar estompeaza, formele multora dintre figurile pe care le regasim in lucrarile sale, in termenii unei armonii picturale totale.
Incepand din 1920 si pana la moartea sa, Matisse si-a petrecut majoritatea timpului in sudul Frantei, in special la Nisa, realizand scene de pictura locala in care se regasesc scene marcate de tuse, realizate prin aplicarea unor culori stralucitoare. La batranete, lui Matisse i s-a comandat sa realizeze decoratia micii capele Chapel of Saint-Marie du Rosaire de la Vence (langa Cannes), opera pe care a realizat-o intre anii 1947 si 1951. Fiind imobilizat la pat in ultimii ani ai vietii sale, Matisse s-a ocupat de decupaje, realizand o serie de lucrari alcatuite din bucatele de hartie intens colorata aranjate intamplator, dispuse pe un suport de panza, dar al caror desen de ansamblu ne bucura ochiul.
Matisse moare la Nisa la 3 Noiembrie, 1954. Spre deosebire de multi alti artisti plastici, Matisse s-a bucurat de recunoasterea internationala si popularitate inca din cursul vietii, dobandind aprecierile unanime ale colectionarilor, criticilor de arta, precum si ale tinerelor generatii de artisti.
Camera Rosie,1908, Ulei pe panza, 220x180 cm
Dans, 1912, Ulei pe panza, 190x114 cm
Portret de Familie, 1911, Ulei pe panza, 194x143 cm
Fructe, 1901, Ulei pe panza, 61x51 cm
Viata in Albastru, 1901, Ulei pe panza, 73x59 cm
Studiu pentru Bucuria de a trai, 1905, Acuarela pe hartie, 25.4 x 32 cm
Dansul, 1910, Ulei pe panza, 391x260 cm
Fara titlu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu