O Romanie decapitata

Unui detinut hranit ani de zile cu paine si apa poti sa-i dai aproape orice sa manance.
Daca ii vei pune in fata, la ore fixe, tarate si coji de pepene, va infuleca recunoscator totul, pe nemestecate. Asa eram toti in 1990, cand, dupa cele doua ore zilnice cu Ceausescu, televiziunea parea un teritoriu vast si liber. Apoi au aparut politicienii, formatiile de fete si de baieti fara voce, divele TV, creatoarele de moda, fotbalistii si iubitele lor, intr-un cuvant, vedetele. Dar ce e o vedeta, in sensul romanesc al cuvantului ? Pur si simplu, un om pe care te-ai obisnuit sa-l vezi la televizor. Un „nimeni” care, prin expunere, a devenit „cineva”, un prieten imaginar pe care te simti emotionat sa-l vezi pe strada.
Vedetele fiind create, televiziunea a progresat. Cojilor de pepene, acum importate, li s-a dat nume romanesc si, evident, pretul lor a crescut. Taratele au fost amestecate, reincalzite, peste ele s-a pus un pic de sare si s-au servit ca delicatese. Filmele cu Van Damme au inceput sa se reia de zece ori, pentru ca intre timp televiziunea intrase si mai adanc in sfera profesionalismului, adica invatase sa masoare.
Specialistii au observat ca mustele pot fi atrase in doua feluri, doar ca mierea era mai greu de obtinut. Audienta a devenit noua forma de totalitarism al argumentatiei, indicele unic de cuantificare a performantei. E ca si cum ai aprecia o masina doar dupa viteza cu care te duce din A in B. Si, ca sa se ajunga cat mai rapid la locul dorit, s-au folosit numai ingrediente verificate: sexul, violenta, emotiile revederii sau lacrimile impacarii.
Dupa ce detinutul a ajuns in sfarsit dependent de coji si de tarate, propozitia „Publicul cere asta” a inceput sa fie folosita ca scuza pentru comoditatea si lipsa de imaginatie a creatorilor. Libertatea a devenit posibilitatea de a alege oferita unor oameni adusi in imposibilitate de a discerne.
Acum suntem cu desavarsire liberi pe drumul catre ghilotina. „Daca nu-ti place, poti sa schimbi canalul !”. Ni se ofera sansa de a opta intre Laura Andresan, Gigi Becali, Luis Lazarus si Irinel Columbeanu, asa cum detinutul poate alege si impuscarea, electrocutarea ori arderea pe rug. Cu diferenta ca, fata de cei mai multi dintre noi, el detine privilegiul de a-si putea acoperi ochii.

Adrian Georgescu
Evenimentul zilei vineri 14 septembrie, 2007 http://www.evz.ro