E dreptul domnului Orescu sa simpatizeze cu cine doreste, sa vada in complotul josnic al celor 322 de parlamentari care l-au suspendat pe Traian Basescu un act de curata democratie si in presupusa depunere a motiunii de cenzura de catre pesedei un act imprudent, ce foloseste puterii personale a presedintelui.
Dar sa auzi un veteran al Europei libere scriind, negru pe alb, ca Ion Iliescu este „capul cel mai luminat” al PSD-ului depaseste orice inchipuire. S-a creat, in clipa de fata, un fel de conspiratie a oamenilor dintr-o anumita generatie care, pierzand cu trecerea vremii pozitiile de prestigiu, au inceput sa pozeze intr-un soi de „Gica-contra”, rosi in egala masura de reumatisme si resentimente.
Crescut in naivitatea respectului fata de varsta solara a batranetii, nu-mi pot reveni din socurile pe care mi le provoaca tocmai cei pe care ar trebui sa-i veneram pentru, teoretic, intelepciunea, moderatia si bunatatea lor. Ei bine, prea putini dintre batranii nostri reusesc sa se mentina in sfera comportamentului superlativ.
Si acum ma gandesc la cei mai buni dintre ei, de la Octavian Paler, pe care anii nu l-au facut mai senin si mai detasat, ci mai acru si incarcat de umori negre, la incredibila Doina Cornea. Aceasta femeie care a reprezentat, la un moment dat, tot ce poate fi mai luminos intr-o comunitate a ajuns sa se lamenteze jenant despre imaginare pericole ale dictaturii, preluand mecanic lozincile celor mai corupti dintre romani, si anume cei aflati la carma vietii politice.
Singura boare de dictatura pe care-am simtit-o dupa caderea lui Nastase a venit tocmai de acolo unde ea, in tarile normale, nu se poate produce: dinspre Parlamentul Romaniei. Incuscririle dubioase de ideologii, incrucisarile de interese, pactizarile stupefiante intre aparenti inamici ireductibili sfideaza logica si arunca in ridicol pretentiile de bun-simt.
Abili nevoie-mare, guresii din parlament au ajuns sa te invinuiasca de porniri antidemocratice, de fascism si de tot ce mai vreti, daca ai avut impertinenta sa le spui de la obraz ca sunt incapabili si nesimtiti. Scaunul de parlamentar li s-a lipit in asa masura de fund, incat probabil nu se va desprinde decat cu aschii cu tot.
Ca sa fie limpede: nu parlamentarismul e in chestiune, ci calitatea execrabila a parlamentarilor. Ca institutie a democratiei, parlamentul trebuie sa existe. Ceea ce-ar trebui sa dispara e actuala clasa politica. Un partid si-un parlament in care vechii bolsevici au un cuvant greu de spus e, dincolo de orice demonstratie, unul sortit esecului si demn de dispret.
Faptul ca dl Serban Orescu se arata inspaimantat de perspectiva plecarii din viata politica a lui Ion Iliescu da masura amestecului toxic de ura, smecherie, dubiosenie morala si nesimtire care domina spiritul public in Romania. Faptul ca politicienii sunt incapabili sa izoleze supravietuitori ai Raului comunist precum Iliescu, Vacaroiu sau Voiculescu ori ca turnatori dovediti precum Balaceanu-Stolnici continua sa-si mitralieze netulburati cititorii cu banalitatile crase ale unei gandiri submediocre indica debusolarea si dezabuzarea societatii romanesti.
Avand in vedere cele de mai sus, e absolut indiferent daca actualul guvern cade sau ramane. Marea problema a Romaniei o constituie parlamentul si felul in care sunt recrutati membrii sai. Discutiile clocotitoare de-acum cateva luni privind votul uninominal au incetat ca prin farmec. Nu m-ar mira ca si motiunea pesedista aruncata in directia guvernului Tariceanu II sa fie parte a perdelei de fum pe care maestrii aranjori din parlament stiu s-o creeze ori de cate ori se simt primejduiti.
Daca nu se ajunge la alegeri anticipate, toata zarva privind „cel mai slab guvern postdecembrist”, „cei mai corupti ministri”, „cei mai ineficienti administratori” e apa de ploaie. N-am face decat sa inlocuim un guvern de paie cu unul de vata sticlata. Marii sarlatani, marii beneficiari se afla pe bancile parlamentului, de unde vor santaja si vor dicta cu exact aceeasi nerusinare. Nu cred ca merita sa participam la zarva din acest moment doar pentru ca la sfarsitul ei sa-l inlocuim pe Tariceanu cu Blaga.
Guvernul rezultat ar fi la fel de fragil. Daca nu avem garantia ca intreaga viata politica a Romaniei va suferi o schimbare majora, inseamna ca ne-am facut de ras degeaba. Or, un guvern nou placat pe vechile mentalitati din parlament n-ar face decat sa puna cruce dorintei celor mai multi dintre romani: alegerile viitoare sa aiba loc pe sistemul uninominal, si nu pe rusinoasele liste de partid.
Mircea Mihaies
Evenimentul zilei luni 24 septembrie, 2007 http://www.evz.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu